În 2023 a fost anul pentru multe lucruri noi, pe care nu le mai trăisem...
Am fost speaker cu Georgiana, jumătatea mea din plastic, cum ne place nouă să ne zicem pentru a evidenția cum lucrăm, orizontal (Plastic Art Performance Collective, creat și coordonat de mine și Georgiana Vlahbei), în care vorbeam despre cum ne colaborăm, așa diferite, și cum ne completăm.
Tot atunci, în zilele reci, cu zăpadă și ger, visam să plecăm în Norvegia cu Culture Moves Europe, să lucrăm pe tema compostului și a deconstrucției/construcției unui nou corp al Naturii, unul comun, care să integreze și individualitatea. Câteva luni mai târziu, plecam. Primeam vestea în primul zbor pe care l-am făcut cu părinții, în Italia, unde nu mai fusesem până atunci. Habar nu aveam ce urma să însemne profesional, uman, sufletește. Este una din cele mai valoroase experiențe umane, iar profesional, e greu să cred că o să reușesc să mai fac salturi așa mari, eu cu mine, sau că o să mai am așa mari descoperiri artistice. A contat mult dinamica de grup pe care am creat-o. Mulțumesc, Creatorium, Vladislav Calestru și Jørgan J. Jenssen. A fost pentru prima dată când nu am văzut finalul unui performance creat și prima dată când am avut încredere cu adevărat că pot avea încredere că cei cu care performez pentru prima dată în formula aia, o vor face mai bine decât mine. Prima dată când epuizată fizic după performance și după toate zilele de lucru intens și frig, m-am întrebat dacă așa e drumul meu prin viață și prin artă și dacă sunt bine unde sunt. Chiar atunci a apărut și răspunsul, o coincidență și un semn de care încă mă mir. Ar trebui să îmi amintesc mai des, să nu uit că totul e bine exact așa cum e. Mulțumesc și Institutului Goethe pentru că am putut prezenta, pentru prima dată, în fața părinților mei și al prietenilor și al altor oameni, ce și cum lucrez, cum gândesc și simt. E poate în totul amintirilor cele mai emoționante trăite cu părinții și sora.
În 2023 am mers pentru prima oară în Petroșani, am regizat eco teatru-sonor cu actorii de acolo, am scris teatru pentru prima dată. Am descoperit cât de bine pot lucra cu un prieten-coleg, coleg-prieten sonor și cât de multă încredere am în el (Ștefan Blănică/Rage).
În 2023 am fost pentru prima dată la țară, cu prietenii și a fost frumos.
În 2023 am făcut drumuri de Spania-Portugalia și invers. În 2023 am călătorit și m-am întors în locuri. Am învățat să nu îmi fie niciodată frică să mă întorc. Am învățat să iubesc distanța și tot ce e necunoscut. A fost pentru prima dată când am pierdut un avion și prima dată când mi-am luat bilet spre o altă destinație. Așa am ajuns în Santiago de Compostela, așa l-am întâlnit pe Luca, un italian cu care sigur m-am mai întâlnit în altă viață, sau poate n-ar trebui să formulez așa, mai bine să zic că e pentru prima dată când m-am împrietenit așa rapid și sincer, cu toată inima, cu cineva, într-un context total diferit de ce îmi plănuisem eu pentru mine.
Am fost pentru prima dată artistă la o bienală cu specific ecologic, Land Art Moving, din Agueda, Portugalia. Atunci am lucrat pe o temă care m-a făcut să realizez că atunci când iubești natura, iubești toate pădurile. Așa am creat alături de Marieke Leene (Olanda/Portugalia) o lucrare, instalație performativă și performance digital despre pericolul pe care speciile invazive îl au pentru sol, în Portugalia. Cu această ocazie, am mers pentru prima dată să curăț pădurea de mimosas, specii invazive, cu ajutorul prietenului nostru, Miguel și al asociației din care face parte, Cabeço Santo. Să fiu acolo, chiar dacă doar pentru câteva ore, în soare, pe un sol abrupt, m-a făcut să înțeleg mai bine ce creez, cum creez și de ce.
Am fost pentru prima dată atât de conectată în drumurile mele prin viață și locuri, cu Wura Moraes, prietena mea, și mă onorează asta.
În 2023 am realizat că îmi place să călătoresc în alte țări cu părinții, pentru că pot să-i văd cum descoperă lumea și îmi imaginez că așa mă vedeau și ei pe mine acum mulți ani.
În 2023 sora mea s-a mutat pentru o vreme in Spania și totul a fost nou. A devenit ea sora mai mare când am mers să o văd.
În 2023, motanul meu a fost cel mai iubit și cel mai plimbat.
Am fost pentru prima dată în rezidențe în Spania și Bulgaria. Pentru prima dată când am străbătut Bulgaria într-o zi, să vizitez o prietenă. Pentru prima dată, am simțit cum faptul că rezidența oferită de Theater in Palm a fost atât de frumoasă, încât simțeam că faptul că facem artă apărea de niciunde, atât de simplu a fost. A fost poate cea mai neașteptată experiență, atât de multă generozitate, atât de mult drag și candoare într-un oraș atât de dur. Mulțumesc, Lillya, Rossie și tuturor... Mulțumesc, Jean-Lorin Sterian și Georgia.
Prima dată când ce nu îndrăzneam să visez, s-a împlinit. Maura Baiocchi, creatoarea eco-performance-ului ca metodă, a venit în România. Întâlnirea cu ea nu poate fi descrisă, dar a fost cea mai frumoasă așteptare la aeroport.
În 2023 am avut prima rezidență solo, la Timișoara, la Artouching. Am crezut că o să mă simt singură, dar nu a fost deloc așa. Mulțumesc, Livia și Marius. Mulțumesc, Manuela că ai venit să mă vezi.
În 2023 am filmat pentru prima dată cu camera nouă a Ioanei Buraga, doar noi și a fost ca o aducere aminte a unui proces știut și reînvățat de noi.
2023 rămâne anul drumurilor cu întoarcere pentru a găsi și mai mult în aceleași locuri și pentru a merge și mai departe. Scriu gândurile astea ascultând o piesă scrisă de prietenul meu, Yannick, cunoscut în locul unde sigur vreau să mă întorc, Ananda Valley, locul unde prietenii noi din 2022 deja sunt prietenii vechi. Mulțumesc, Visha'la, pentru ce m-ai învățat, în timp ce nu am învățat să împletesc spice - Just wait and see, you don't have to be.
Nu știu de ce, abia a început 2024 și vreau atât de multe, mă neliniștesc atâtea gânduri și vise și totuși, mai sunt atâtea luni înainte. Trecând prin 2023 realizez că nu știam nimic atunci la mare, pe 7 ianuarie.
Acum, îmi doresc să îmi amintesc că nu știu nimic nici acum și că multe lucruri au să vină și au să plece și o să rămână cu mine, pentru următorul an...
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 februarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)