Una și gata. De data asta chiar că e ultima și e norocoasă. Miză totul pe roșu. Oricum nu mai avea mare lucru. Era ultima șansă să recupereze măcar o parte din banii cu care promisese că o trimite să învețe la Londra. Închise ochii și zgomotele din jur se amplificară. Dintre toate, țăcănitul uniform al ruletei îi spărgea timpanul cu fiecare click. Aștepta anunțul ancorat în singurul tărâm care mai avea sens pentru el, al speranței. 13. Negru. Două pumnale care s-au scurs prin urechi și i-au făcut inima ferfeniță.
Vlad Mușat
I-am simțit coapsele fierbinți și, pentru câteva secunde, am uitat cine sunt. Apoi m-am îndepărtat, i-am zis că nu pot. M-a privit cu milă. Mi-am aprins o țigară. I-am mărturisit că răsăritul ăsta îmi aduce aminte de ziua în care a murit tata, ca urmare a unei hemoragii. M-a privit cu și mai multă milă, în timp ce își punea sutienul. După câteva zeci de minute, mi-am dat seama că plecase. Am luat geaca pe mine. Am rupt un coltuc dintr-o franzelă proaspătă, pentru când mi se va face foame.
Denisse Oana Rădoi
Avea 43 de ani și mai puțin viitor decât trecut. În copilărie scrisese despre iubire și fusese publicat la rubrica Debut Șăgalnic. De ce? Nu era nimic de râs în poemele pe care avea să le simtă mai târziu pe propria piele. Se simțea bătrân și inert. Rămăsese fără speranță și imaginație. Fredona un refren hip-hop din anii 2000 - și n-am cum să explic cât de mare am vrut să fiu și acum sunt atât de mic. Realiză că cei care au râs odinioară de elanul lui au avut dreptate. Și își îmbrățișă strâns propria mediocritate.
