Stau în autobuz, pe scaun, la geam. Un tătic și o fetiță ocupă locurile din spatele meu. Copila molfăie biscuiți cu firmituri. Lasă, se scutură. Alături, o babă miroase a biscuiți râncezi de dulap. Pe locul din față, o înțepată vorbește la telefon. Nu știu ce să mă mai fac cu el, mamă. Toată ziua, biscuiți. Mă uit pe geam. Biscuiți mai voioși, alții mai triști. Biscuiți care merg agale cu biscuiți în lesă. Un biscuit plânge pe umărul unui biscuit. Oare i-o fi murit biscuitul?
Eduard Szilagyi (Edd Myspys)
M-au luat la repetiții cât lipsea celălalt actor. Eram sus pe catarg. Scuturam alene două pseudopânze de nailon pictat. Cel de jos striga mai taree. Freca un glob de sare de o răzătoare mare. Scuipa cu nerv și răzălea. Eu fac marea, tu mai taree, scutură marile speranțe. Iar eu le foșneam cu toată forța. Foșnetul l-au preluat sunetiștii și l-au pus în fundal cu pescăruși. Noi am rămas drepți și tăcuți de parcă înaintam undeva. Nu m-am implicat în rol, dar ceva m-a străfulgerat, că poate chiar se putea și așa.
Diana Cornea
Tempus ignitur. Își ridicase slava spre cerul nopții și nu cutezase mai mult. Ardeau aripile, ardea trupul, ardea gândul. Magicianul se întoarse în cortul cu anotimpuri și, tăcut, privi în ochiul atotștiutor ce reflecta abisuri de neputință. Se zvârcoli ca un șarpe ce-și pierde pielea jăratic. Bău. Cupa lăsată din mână în drumul spre pământul bătătorit de copitele cailor arăbești se rostogoli goală, aurie. Covoare persane îl prinseră în moliciunea lor, iar Morgana îi alină tâmpla arămie în poale.
