O privise zâmbind. O să mă întorc și am să te iau cu mine, știu sigur că va fi bine. L-a crezut și s-a rugat non-stop în noaptea în care el a trecut fraudulos granița. S-a rugat și în lunile ce au urmat, cu speranță în suflet. S-a rugat și în anii ce au venit, cu deznădejde. Anii au trecut, dar ea nu s-a mai putut lipi de alt bărbat, așteptând un semn și dând acatiste la biserică. Și într-o zi, el s-a întors, așa cum promisese. Însurat și cu copii, venise să le arate orașul natal.
Ruxandra Donose
O reîntâlnise de curând, întâmplător, și strălucirea ochilor ei îl făcuse să uite pe loc cât de mizerabil se simțise părăsit. De la primul zâmbet, din cuvintele împletite intraseră în dansul binecunoscut, îmbătător, al gândurilor și al corpurilor. Nu te voi mai părăsi niciodată, spunea, viața mea fără tine e stearpă, tu îmi dai rost și bucurie. A durat mai puțin ca data trecută până când vorbele au pălit și ea a plecat din nou. La cel ce îi oferea un trai fără rost sau bucurie, dar mult mai convenabil.
Laura Bercean
sunt de fapt mici. Să mă pot juca din nou în pod, de-a detectivul. Să recitesc La Medeleni, dar să fie prima oară și eu să fiu iar mică. Să mai merg la un meci cu tata; și apoi la un concert. Să merg la pescuit cu toată gașca de învârtiți și să dormim în dubă. Să mai aud o dată acel Mulți ani trăiască, cântat când am împlinit 7 ani de atâtea voci care azi îmi răsună doar în amintiri. Să-mi mângâi toți câinii de sub florile din grădină. Și mai ales să beau o cafea tihnită cu ea, cu Dida mea.
