Scorilo nu era așa thug și-i cam scăpa din lesă. Erau mai eastsiders ei pe atunci. Cu cămeși largi, descheiate, pantaloni largi, să încapă toate acolo. Și ceva opinci cu talpa flat. Cum erau converșii odată. A venit apoi Decebal. Bad ass ăsta. Barba mare și căciula pe ochi, de zici că era nervos mereu. A oprit toate petrecerile și i-a înarmat. Au devenit westsiders. Romanii erau amatori de blink-uri. Le vroiau aurul. Ăștia nu se lăsau. Bad boys 4 life. Le-au dat de le-au sărit căciulile la toți. Andrada a plâns.
Monica Ciurea
Duminica după-amiaza străzile erau aproape pustii. Ne instalaserăm cu gașca direct pe carosabil. Jucam țară, țară, vrem ostași, trecea un prinț călare, omul negru.. Brusc, cineva a zis fugiiiți. Într-o clipită, toate perechile de ochi priveau de după tufe. Trecea Gigel. Vrâm, vrâm. Manevra imaginar cu stânga volanul, cu dreapta schimbătorul în timp ce alerga pe stradă cerând un leu pentru benzină. Bă, știți, ăsta a sărit de pe fix când a intrat la TCM și tac-su n-a putut să-i cumpere Dacia promisă. Hă, hă.
Alex Caragian
Am fost o familie săracă, dar n-am murit de foame nici când n-aveam ce mânca. Mama a crescut la țară, a avut 11 frați și o lenjerie de pat cu două perne drept zestre. Când m-a născut, a câștigat și la loto. Deh, a avut noroc măcar o dată. O 1310. Tata a vopsit-o roșie. A demontat-o și a refăcut-o de la 0 cu-mbunătățiri. Nu era mecanic. A demontat pe vremea aia și o cabină de tir cu totul electric. Când a murit, a rămas un loc gol și deși am dat mașina cadou, mi-a lăsat portbagajul personal plin.
