Lasă telecomanda, Costică. Nu pot, sunt știrile de la ora cinci. Asculți toate zoofiliile, mârlăniile, crimele pasionale, violurile și toate perversiunile închipuite. Nu-s închipuite, muiere. Dar n-ai învăța și tu ceva practic din toate astea. Am învățat, că d-aia sunt viu în ziua de astăzi. Voiai să mă omori. Zilnic îmi dădeai ostropel. Roșia e o solanocee, și poți muri otrăvit, fără să se știe că este crimă premeditată. Ai învățat un drac. Cianura e în ciorba de burtă. Azi ai cerut două porții. Vrei costumașul gri în copârșeu?
Florina Hegedüs
Eu, eu sunt. Dreptatea. Nu mă știți? Femeia de servici. Cu noaptea-n cap vin la studio să fac curățenie. Era deja ora 10 becul roșu aprins și nimeni. Am vrut să mă spăl pe mâini de dilema că ori ce o fi, dar ușa toaletei era blocată. Înăuntru sunt și acum baricadați Adevărul, Libertatea, Speranța. Nu știu ce se întâmplă dar știu că așteptați mereu știri și m-am gândit să mă pitesc aici sub pupitrul de comandă și cât m-oi pricepe să vă transmit. Îmi este frică. Dinspre toaletă se aud împușcături. Se trage. Apa.
Ionuț Tuhoarcă
A fost ca o palmă pe care am luat-o și chiar am luat-o. Vântul bătea și nu prea. Copii mici se jucau în țărână. Ca un nisip fin. O bătrână îi supraveghea îngândurată departe. Oare la ce se gândea? Doar ea știa. Frig. Tu mă țineai de mână. Nimic nu mai conta. Chiar nimic. Așa, mi-au luat banii, da' mi-a rămas cățelu'. Spunea unu' pe o bancă. De frig nu-i ținea. Scotea peștele din tomberon. Îl punea pe farfurie. La gunoi cu el. Televizor? Știri? În casa mea? Peste cadavru' meu.
