Fii atent, mă ia căuciul deoparte, tu ce vrei de la viață? Cum nimic? Nu se poate, îți inhibi dorințele. De-aia suferi. Nu suferi? Încă, încă nu suferi, dar o să vezi. Toți suferim. Crede-mă. Acum regăsește-ți sinele. Așa. Fixează-ți obiectivele. Trebuie, altfel o să orbecăi toată viața și o să bântui toată moartea. Focusează-te. Găsește-ți cel mai bun drum. Urmează-ți visul. Vezi, e simplu. Nu știu cum ai putut trăi fără un traseu în viață până acum. Stai, mă. Stai, mă, ce faci? Nu dreapta pe câmp, așa, din prima.
Miruna Marin
Fetița plânge așezată pe bordură. Băiatul caută s-o îmbuneze. Ai văzut ce frumoasă e luna? E plină azi. Într-adevăr, o lună rotundă privește de sus, și alta din lac. Nu-i rău, dar nu prea schimbă faptul că-n jur sunt doar tufișuri întunecate. Nu-mi pasă, hohotește fetița. Uite, uite, se vede Sofitelul. O luăm peste calea ferată și la hotel sigur găsim un telefon. Am fise? Am. O sunăm pe bunica și vine cu tramvaiul să ne ia. Înc-o idee genială. Cum a fost și să le facă o poantă mamelor, ocolind lacul în sens invers.
Siranuș Hakobian
S-a învrednicit unchiu-meu să cadă pe spate, cu mâinile în cruce. Când l-a luat ambulanța avea culoarea albastră și nu mai sufla. Sincer vă spun, m-am bucurat, în calitatea mea de unic moștenitor, pentru că unchiu-meu a fost un satrap și un zgârie-brânză insuportabil. Căutam arpacaș ieftin pentru unchiu și o casă la soare pentru mine când mi-a sunat telefonul. Ce miracol, l-au resuscitat și unchiul se simte bine. Cere să-i aduc urgent pijamale curate și un corn cu ciocolată. Acum, că doar e unchiul meu preferat.
