Cum să te duc în ținutul zmeilor, stăpâne, ca vântul ori ca gândul, întrebă calul, regurgitând jăratic exact pe cizmele noi, bleu, ale lui Făt-Frumos, de sub care ieșea marginea șosetei cu margarete, până el urlă: mama, mama, animalul ăsta vrea să îmi dea foc și nu i-am făcut nimic. Hai, puiule, nu mai plânge, căci azi-mâine o să fii împărat și viața e roz. Na, na, îl bate mama pe animal, să treacă puiului. A trecut, așa-i? Lasă, că proasta aia de Ileana oricum nu te apreciază la justa valoare. Să rămână cu zmeul.
Sanda Vaideș
Am scris amîndoi un bucket-list pentru doi pensionari. Unul modest, bucuria mare era să fim împreună. Începeam cu Barcelona, căci te fascina Sagrada. Apoi un crîmpei de vară la Albufeira, unde seară de seară să mîncăm pește și să bem Moscadel de Setubal pe fado amor și saudade. Să coborîm la Gibraltar să culegem scoicile ce-aveau să ne-aducă mai apoi Mediterana aproape. Năpraznica maladie care te-a doborît mă duce azi pe alt traseu: vin la cimitir să-ți povestesc cum am ars bucket-listul nostru.
Ina Moldoveanu
Poartă veșminte de călugăriță, două cozi împletite și-un zâmbet larg, care se transformă subit în tristețe, când își pleacă chipul spre pământ. Este o bogătașă excentrică spun unii. Își bea cafeaua într-o tăcere absolută și nu refuză niciodată bucățica de prăjitură oferită, pe care o fărâmițează cu grijă. Abandonată când era bebeluș, în fața porții metalice, pe care astăzi o închide cu un lanț gros și multe lacăte. În casa aristocrată este mereu beznă. Doar un pian dezacordat se aude uneori. Și-un plâns de copil.
