Cobor din pat, mă-mbrac fără să mă spăl pe ochi, ies, încui ușa, arunc cheia în tufa din fața blocului, ocolesc parcul, trec prin vreo trei cartiere, ajung pe pod, mă urc pe balustradă, apoi, când să-mi fac vânt, mă trezesc cu un copil lângă mine care mănâncă pufuleți. Nenea, și eu vreau să zbor, îmi zice. Cobor de pe balustradă, iau copilul de mână și traversăm împreună podul. El fuge la mama lui, eu plec spre casă. Îmi iau cheia din tufă, intru în casă și mă spăl pe față. Acum mă duc să-mi cumpăr niște pufuleți.
Gabriel Rusu
Obișnuiam să fiu un petrecăreț sălbatic. Genul care se cațără pe acoperișul casei tale, cu pieptul dezvelit, urlând la lună. Prin cotloanele sufletului simțeam un gol, uneori amplificat de nenumăratele halbe de bere, dar gândul că nu poți avea tot ce îți dorești mă alina oarecum. Într-o primăvară am cunoscut-o pe ea. Mi-am văzut de viața mea în continuare, până în seara finalei Europa League. Atunci am simțit cu adevărat că drumul vieții mele capătă culoare. Am împachetat câteva haine și-am pornit decis.
Sanda Burță
Am auzit clopotu da am zis că am vreme, doar n-oi fugi, să pardonați, în izmene. Ea fugi că te omoară, io stai să trag nădragii, ea fugi dracului odată, io unde-i vestonu, ea mă-mpinge, io o trag, el vină să te pup porumbițo, ea ce dor mi-a fost cocoșelule, io buf, fereastra zdrang deasupra mea. Am stat tupilat și-apoi am ciocănit la geam că nu puteam să plec fără. Atunci s-a petrecut. Degeaba am fugit în zigzag, ca iepurele, m-a-mpușcat, nenorocitu cu pistolul meu în cur, dom judecător. Da pe ea o iubesc.
