GPS-ul era setat pe ani-lumină. Furtuna stelară din suflet nu i se mai stingea de o pereche de mii de ani. De la postul de control îi curgea o lacrimă de ceară celui ce îi făcea semn din cap, descumpănit că nu. Pilotul era orb. Nu voia să audă. Iubirea sa îi făcu navă din trup. Se ridică. Ochii se învârteau roată și astfel se deplasa rotund. Simțea miros de măslin de la depărtare. Mă întorc, își zise, când văzu cele două ciuperci ce creșteau de-o parte și de alta a planetei oilor negre rătăcite.
Cristian Nedelcu
Moartea dă cu coasa, dar nu întotdeauna decisiv. Nu. Uneori îi place să se joace un pic, să se distreze, să se mai relaxeze și ea, că prea multă presiune trebuie să suporte, săraca. Și atunci, uită de toate și redevine copil. Aoleu. Moartea, chiar copil fiind, când se joacă, păi se joacă, nu glumă. M-am nimerit în calea ei când o apucaseră bâzdâcii. Mi-am văzut Moartea cu ochii, cum ar veni, dar nu venea, că pleca, și nu de la mine, ci de la ea. Eu am tăcut mâlc și-am trecut pe celălalt trotuar.
Gheorghiță Mircea
Știu că am dezamăgit-o pe bunica; cu mama nu puteam vorbi, era plecată, doar ea se chinuia, biata, să mă învețe Îngerașul, să îmi povestească cum a făcut doamne-doamne lumea, pe Adam și Eva. M-a atras la povestea asta că odată alungați din rai cei doi și-au dat seama că sunt goi și primul lucru a fost să își acopere rușinea. Într-o zi m-a dus la biserică. Simțeam că nu e drumul meu. Nu știu de ce, am început să fluier. De două ori și am fugit afară. Apoi cu Mimi la râu. De atunci sunt nerușinat și panteist. Eretic.
