Am fost vecini de bloc. Printr-a zecea s-a îndrăgostit lulea de mine. Mi-a spus că nimeni nu mă va mai iubi ca el. Am râs. Mi-a scris tone de scrisori la care nu i-am răspuns. Nu am putut să trec peste ochelarii care-i făceau ochii prea mici și nici peste coșurile rebele care-i cuceriseră fața. Apoi s-a mutat și n-am mai știut nimic de el până într-o zi când l-am găsit pe Facebook. Zâmbetul lui cald era unic. Mi-am pus cea mai reușită poză de profil și i-am trimis cerere de prietenie. Nu mi-a răspuns niciodată.
Magdalena Daminescu
Scoală-te Ioane, nu lenevi la cafea, du copiii la școală, grăbește-te să nu întârzii la raportul de gardă, azi pe cine operăm, ce fac operații de ieri, vezi că nu mai sunt antibiotice la farmacie, fă rost de la alte secții, scrie, scrie tot ce faci, nu te lăsa impresionat de cazul de la salonul 5, fugi la privat, mănâncă ceva în mașină, poate tragi un pui de somn la stop, consultă cu răbdare și cu zâmbetul pe față până seara, sună telefonul, ce mai vrea și mama, i s-a stricat termostatul, musai să trec pe la ea.
Cecilia Fofiu
De o vreme ne zâmbim des pe aleea care desparte cele două licee. Azi, roșind mi-a strecurat un bilețel și a plecat rapid. Mâine, la ora 17, la Timpuri noi. Îl ador pe Charlie Chaplin și încântată, în drum spre casă mă frământ cum să mă îmbrac, să-l fac praf. Dichisită, defilez aiurea în față la cinema Republica. Ticălosul. Cum își permite să-mi facă tocmai mie, miss boboc, așa ceva? Ferfeniță îl fac mâine, în fața tuturor, îmi promit. Nu l-am executat. Ne vom întâlni vineri la intrarea cinematografului Timpuri Noi.
