Hinta-bolinta, fetița vedea vârfurile copacilor, cerul puțin adânc, închise ochii când privirea era să se înece în lumina soarelui, simți în brațe izbitura leagănului de bara de sus și auzi în urechi șuierul coborârii. Încă o dată și se auzi iar în gând hintabolinta, refrenul bunicii, nu știa ce înseamnă, dar i se părea o formulă magică. Reluă înălțarea și coborârea, simțind cu ochii, cu auzul și puțin în tremurul transmis în brațe. Apoi scoase casca vr și lăsă controller-ele pe birou, zbughind-o: Vin acum, mami.
Nicolae Popescu
Ea e cu ochii-n cartea ei, el e cu ochii-n cartea lui. Metroul înghite stație după stație. Ei nu se sinchisesc, par absorbiți de lectură. Oamenii din jur sunt toți cu ochii în telefoane. Ei ridică ochii, privirile li se întâlnesc. Zâmbesc. Tăiați, gata, a ieșit foarte bine, se aude vocea regizorului. Toți se relaxează. Ea și el închid cărțile cu zgomot și scot iute telefoanele. Ea-i spune: Ce nașpa e să stai cu cărțile în față atâta timp. Facem un clip cu ele, să dăm bine pe Tik Tok, până le predăm la recuzită?
Marilena Demian
A, să nu uit de mașină. Mercedesul gri, primul pe care l-ai adus. Nu, nu mai e fala cartierului, l-am dat, contra muncă, unui tip cumsecade de aici, a zis că ne face lucrare ca lumea. E scump totul azi, a trebuit să îi dau și aparatul tău de filmat, știu cât ții la el, dar a zis că-i un model vechi, nu mai contează marca. A promis că, pentru asta, pune spărtură de marmură, în loc de mozaic. A mai cerut și 500 de euro. Știu că ai zis să nu mă ating de ei, dar vreau o lucrare perfectă. Să fie fala cimitirului.
