Am decis să-mi fac propria Gramatik. Am început cu timpurile și cui nu-i place e și un banc cu timpul. Verba volant, sărăcia omului; tempus fugit, aoileu, ce să mă fac, Doamne, eu? e irreparabile că cine v-a lucrat la timpi? Timpul aproape trecut, n-a trecut de tot, mai poți tăia 2-3 frunze. Prezentul simplu, e prezentul românesc, sărac, partikip. Mai mult ca prezentul, pentru Yoghini. Imprezentul, atunci când nu prea ești prezent. Viitorul posterior, pentru procrastinatori, se conjugă poimarți.
Ana-Maria Butuza
De când s-a mutat în satul ăsta uitat de lume, parcă trăiește în alt timp și singurul suflet aproape îi e o vădană oacheșă. Mi-ești dragă, femeie, se trezi spunându-i fără să gândească și o privi adânc, pătrunzând în sufletul ei ca într-un purgatoriu sau într-o altă viață. Ea a închis ochii râzând, obligându-l să se întoarcă în timpul prezent în care nu face mai mult decât să-l indigneze, fiindcă e o țărancă zurlie, vorbește zgomotos și își roade unghiile, dar îl ține ancorat în realitate și asta este pedeapsa lui.
Gabriel Rusu
În toamna aceea, națiunea noastră a dat dovadă de o unitate deplină. Sătui până peste cap de aceiași incompetenți care făceau doar rău țării, cetățenii au boicotat votul. Astfel, în ziua alegerilor, mandatul președintelui a expirat definitiv. Clasa politică s-a desființat și ea încet, încet, ultimii politicieni ucigându-se între ei cu brutalitate, pentru o putere inexistentă. De când se conduc singuri, oamenii dorm mai liniștiți chiar dacă nu știu încotro se îndreaptă. Deșteaptă-te române, începe o altă zi.
