Milioane de oameni priveau la Lună. Numai tata nu. El o privea pe mama, pentru prima dată. Modulul se învârti de treizeci de ori. Tata, de o sută. Niciodată cancelaria nu păru așa mică. Echipajul se pregătește. Privesc toți pe hublou, ca tata în ochii mamei. Se sufocă. Matematica nu-l ajută la nimic. Sus, Neil preia controlul semi-automat. Apoi face un pas imens pentru omenire. Tata, cu emoții, reușește să zică domnișoară îîîî. Neil și tata sar ca doi canguri. Unul pe Lună, altul pe coridor.
Ana Maria Dobre-Nir
Când a ieșit să alerge în ziua aceea nu și-a închipuit că o astfel de întâmplare avea să se petreacă. Alerga fericită pe marginea râului gândindu-se la câte minuni se întâmplă pe lumea asta și zâmbea chiar când a alunecat în râu. Apa aproape înghețată i-a tăiat răsuflarea. Totul s-a petrecut atât de repede. Iar întunericul, parcă prea a cuprins totul dintr-o dată. Când a reușit să se tragă la suprafață, inima îi bătea cu putere. Însă, n-a mai recunoscut nimic din clipa aceea. A simțit că malul ăla nu fusese mal.
Cristian Nedelcu
Le luaseră recoltele, le luaseră animalele din bătătură, le luaseră pământul. Nu mai erau moșneni mândri și vrednici, acum îi numeau dușmani de clasă. Trândavii satului care, până mai ieri, își făceau veacul prin cârciumă, erau acum mari baștani pe la ceapeu. Îi priveau cu ură când îi întâlneau prin sat. Acu' se schimbară rânduielile, Pătrule, zicea Lingușeneanu scuipând în colbul uliței printre dinții stricați. Acu' noi suntem la putere, poporu'. Nu ne mai sugeți voi sângele, chiaburi împuțiți.
