Vlad coborî treptele de la metrou în fugă. Plecă de la Politehnică, schimbă la Unirii, ajunse la Tineretului. Cum ieși, cumpără un trandafir de pe colț și o așteptă pe Cami chiar în dreptul gurii de metrou. Cinci minute întârziere. Se mai întâmplă. Nu e elegant să-i spun că am ajuns. Sună a reproș. Își cumpără un Luca tradițional și o Cola. Alte cinci. Își testă răbdarea până primi mesaj. Aștept deja de 25 minute la prima întâlnire. Pe bune? Plec. Sunt aici. Aici unde? Că la Timpuri Noi nu ești.
Adina Drag
Minus doișpe grade. Sunt toată înghețată. Tânjesc după gura lui fierbinte de cum l-am văzut. M-am bucurat când m-a ales dintre toate pe mine. Are gusturi bune. Evident, l-a atras și ambalajul, dar eu știu că sunt mai mult de atât, așa că aștept nerăbdătoare să mă descopere. Îmi închipui cum se uită la mine cu poftă, cum scoate limba și mă linge. Numai gândul mă topește. Vine clipa. Își înfige lingurița în mine și pic ca proasta pe gresia rece. Nici înghețata nu se mai mănâncă cum se lingea odată.
Elena Fermuș
Când am trecut granița dintre timpuri, vameșii m-au sechestrat. Aveam cu mine lucruri vechi fără de care nu puteam merge mai departe. Lumea se schimbă, sunt timpuri noi, mi-au spus ei rânjind acru. Apoi m-au închis, să-mi spele creierul, să uit de unde am venit. M-au intoxicat cu ultimele teorii și tehnologii. Nu știu cât m-au ținut captivă. Când am ieșit de-acolo, pesemne era primăvară. Înnebuniseră salcâmii, iar eu visam șoricei cu vanilie. Am râs în sinea mea. Vameși nebuni, credeați că-mi uit drumul spre acasă?
