Margareta stătea pe un scăunel și citea un roman. Cele cincizeci de umbre ale lui Grey îi umpluse mintea de tot felul de gânduri răscolitoare, de până și scăunelul s-a udat de atâtea emoții. Lumea îi făcea un bizum, ca mod de ajutor. Ea era singura care mai stătea în piață la cerșit, restul cereau pe platforma de socializare direct, fără să se expună public. Un bătrân s-a apropiat de ea cu o monedă de doi euro. L-a refuzat. Doar nu este cărucior de supermarket.
Sanda Burță
Nu l-a iubit, s-a măritat fiindcă erau o liotă de surori și ai ei abia așteptau să scape de grija lor. I-a fost nevastă bună, o dată n-a cârtit, numai seara, înainte de-a adormi, o cuprindea un soi de amorțeală și-și simțea sufletul ca o apă sub pojghiță de gheață. E văduvă acum dar nu știe cum să trăiască altfel. Ieri a spart din greșeală cana lui preferată și ea a privit speriată-n jur. Atunci pojghița aia a plesnit. S-a dus în cimitir, a smuls tufele de nu-mă-uita și a plecat să se-nscrie la școala de șoferi.
Roxana Catana Tarhon
Tati, îmi spui povestea cu pubera care locuia într-o zonă cu foioase, alături de 7 persoane cu nanism hipofizar? Huh? N-am auzit așa ceva. Atunci, pe-aia cu entitatea semi-marină și semi-umană. Ce poveste mai e și asta. Da' aia cu todlerul din material lemnos care suferea de o boală degenerativă de-i creștea nasul când spunea neadevăruri? Sau cățelușul cu dizabilități locomotorii? Ce citiți voi la grădinița aia, că nu-mi sună deloc cunoscut? Am înțeles, tati, ai tu 25 de ani; da' nu ești updatat la vremurile astea.
