Mișule, ți-ai trăit toată viața în vremurile astea noi, da' gândești ca acum un secol. De unde-ai căpătat ideile astea retrograde? Auzi, dumneata, domnul vrea să se-nsoare cu o virgină. Pe ce lume ești? În primul rând, unde-o să găsești fecioara aia mult dorită? În al doilea rând, ai auzit de egalitatea de gen? Cum adică, nene, ea fecioară și tu flăcău experimentat? Cum? Ești și tu virgin? Aoleu, cu nepricepuți d'ăștia, în veci nu mai construim noi societatea capitalistă multilateral dezvoltată.
Mihaela Scânteie
Sala de clasă e plină. Eu am foaia de pe tabletă goală. Cine paștele mă-sii mai știe să conjuge viitorul anterior? Cine îl folosește? Mă întreb în timp ce rod cu poftă un HB. Acum nu se mai scrie cu creionul, ci cu degetul pe ecranul tactil. HB e un produs de alimentație de bază. Nu se știe din ce e făcut. Profesoara levitează printre noi. Tineri, acest timp, este într-adevăr un timp apus, deși este viitor anterior. De ce îl mai învățăm, întreb plictisită. În România, programa nu se schimbă nici într-o sută de ani.
Horațiu Dudău
Emil se întorcea acasă. Pentru două săptămâni. Îl mira faptul că nu mai dă cu mașina în gropi. Opri la marginea orașului. Un shopping center enorm, ultramodern. Plin. Oamenii cumpărau, mâncau, căscau gura. Era aproape să se ciocnească cu un livrator de pizza. Acesta își ceru scuze în engleză. Se așeză la o cafea. La altă masă, tineri pe laptop-uri, lucrau relaxați. Aerul condiționat făcea atmosfera respirabilă. Emil simți că timpurile se schimbă. Lent. Probabil oamenii de aici nici nu-și mai dau seama.
