În după-amiaza aceea au dat năvală studenții, mânați de un avânt nemaivăzut. Helga, a venit vremea, mi-a spus șeful de an. Nu-i timp de formalități. Îi străluceau ochii. S-au împrăștiat printre rafturi. Podeaua gemea sub pașii lor. Erau dornici de literatură. Proust, Kafka, Mann, Hemingway. Au ieșit cu brațele pline. Eu am rămas țintuită la pupitrul meu, petrecându-i cu privirea. Spre seară, deasupra Pieței Operei cerul s-a făcut roșu. Acolo unde ard cărți vor arde și oameni, am auzit în tâmplă vorbele lui Heine.
Ionuț Tuhoarcă
În fiecare dimineață fac omletă cu șunculiță în balcon. Acolo am aragazul. Șunculița o iau de la magazinul din colț. Ouăle din centru. Aragazul l-am luat de la un mall. La ofertă. În fiecare dimineață vine mașina de salubritate. Coboară 3 gunoieri și încep să încarce tomberoanele. E o muncă murdară și uneori mai fumează. Nu știu când mai au timp. În fiecare dimineață deschid geamul și încep să le strig. Stau la 4, ce poate să mi se întâmple? La bibliotecă, bă. Ei se uită lung. Sting țigările. Se scarpină și pleacă.
Alex Caragian
Paradoxal, după ce mi-am făcut casa, ieșeam pe afară mult mai des decât de obicei. Chiar căutam motiv să plec pentru cel mai insignifiant lucru însă de fiecare dată alegeam itinerarii foarte scurte ca să mă pot întoarce cât mai repede și să mă bucur de coconul pe care mi-l oferea căsuța mea. Când am terminat șantierul mirosea psihedelic a alb proaspăt vopsit. Casa era goală, dar poștașul îmi adusese deja un colet doldora de cărți ce îl așezasem în locul unde urma să fie biblioteca. Acum a făcut pui.
