Ne-am potrivit ceasurile de câteva zile, să nu mai ratăm întâlnirile online. Îmi place nespus de mult. Ne-am întâlnit acum juma de an, la un seminar și de atunci ne scriem mereu. E sexi, deștept, elegant și e prețios gramatical, într-o lume agramată, e interesant și cu un limbaj elaborat și foarte cool. Întâlnirile noastre virtuale sunt fierbinți, în pregătirea celei reale. Am ajuns la timp, dar el întârzie. Te aștept în bibliotecă, că am parcat aici și e prea frig afară. Doar acolo nu. Acolo lucrează soția mea.
Ioana Epure
Ai mei părinți nu erau prea bine, bunica mi-a șoptit, am o casă magică, un pod și o scară cu multe trepte care duc direct la cerul cel cu multe stele și doar o lună. Voiam acolo, cine n-ar vrea? Când au început să se certe, mi-am luat bocceluța și-am plecat. Bunica m-a așteptat la scară, a fost mai greu decât am crezut, am obosit după două trepte, parcă escaladam un munte. Am uitat să-ți spun, scările sunt din cărți, nu din lemn, le-ai călcat, le-ai învățat, asta e magia. Ești în vârf? Acum poți zbura.
Mihaela Vicol
Se întâmpla prin '90, după revoluție, când m-am dus să stau la căminul de fete al Liceului nr. 6 din Tg-Jiu. Scăpată de grijile muncilor grele de la țară cu care îmi împărțeam zilnic timpul și de cravata roșie, gustam pentru prima oară în viața mea aerul libertății. Dar de cum am deschis ușa internatului mi-am dat seama că am intrat într-o închisoare. Trebuia să rezist aici, așa că am început să caut o portiță de ieșire din această ireală absurditate. Și-am găsit-o: biletul de voie la bibliotecă.
