Poem în cinci paragrafe și un cuvânt de final

Inspiră. Expiră. Numără până la zece. De la început. Plié. Tendu. Frappé. Demi-plié. Încă o dată. Doi cu doi fac patru, patru cu patru fac opt, opt cu opt fac șaisprezece. Repetați. Partea asta trebuie tăiată. Nu-mi aparține. Am învățat-o în clasa a cincea. Apoi, am repetat-o când eram într-a șasea. Stăteam în banca a treia. Pe rândul de la geam. De atunci a rămas în mine. S-a cuibărit pentru că i-am făcut loc când încă nu înțelegeam prea multe. Mă uitam pe fereastră și vedeam că oamenii își fac loc unii altora. Cu respect. Nu știu dacă erau mai buni sau mai răi decât suntem noi, dar încăpeau toți. Poate că asta îmi doream să văd. Sau poate corectitudinea politică s-a vândut de la început pe mai puțin de treizeci de arginți.

Oamenii sunt făcuți din bucăți, îmi repetă mama. Trebuie luați așa cum sunt. Nu trebuie nimic, îmi zic eu. Cu toate astea, o ascult. Docil. Iau bucățile și fac un mozaic din inimi și fiere. Fericirea și durerea se iau la întrecere ca proastele. Nimic nu au învățat una de la alta. Nici de la cele trei zeițe din Olimp. Mă înfurii, apoi îmi trece. Mă liniștesc. Inspir. Expir. Număr până la zece. O iau de la început. Nici noi nu am învățat nimic. Și, chiar dacă o facem, uităm. Suferim de amnezii acute. Incurabile. Uităm. Nu ne mai amintim. Ștergem. Scriem peste. Mâzgălim apăsat până trecem prin celălalt. Cu cruzime. Alteritatea pare să fie o minciună.

Iubește. Râzi. Respinge. Plângi. Spune-ți că nu vei mai iubi vreodată. De la început. Ești redundant. Te încăpățânezi. Oricum, termenul de valabilitate al adverbelor e scurt. Ar trebui să aibă etichete pe ele. Să știi când să le cumperi și până când pot fi folosite. Instrucțiunile ar fi de folos, dar nu s-a scris nicio gramatică a sufletului universal. Ce n-ar da editurile pentru un drept de publicare? Pentru supremația deplină a singularității. Poate atunci am citi mai mult. Și mai ușor. Oameni și reacții. Destinul e hâtru. Își răde în barbă de fiecare dată când te enervezi. Revoltele îl binedispun. Interior. Respiri sincopatic. Greșești. Regreți. Apoi, toți pașii se repetă. Ca într-un dans. Hai! Nu te sfii! Dă în tine. Fără milă. Așa. Foarte bine. Ești cel mai mare dușman al tău. Cu timpul, vei deveni și al poporului. Arhitectura interioară ți se schimbă. Rezistența la riscul seismic al trăirilor pare să crească exponențial. Odată cu vârsta.

Critică. Cât poți de mult. Dă-ți cu părerea. Neavizat. Tu nu ai face așa ceva. Hai, spune-o! Îți stă pe vârful limbii. Dacă se poate, întărește-ți spusele. Teatral. Niciodată. E cel mai la îndemână. Ba mai mult, un obicei. Un tipar la care nu ai cum să renunți ușor. De ce ai face-o? De cele mai multe ori nici nu vrei. Ai investit ce ai avut mai bun. Ani, timp și energie. Tu nu ești la fel ca ceilalți. O zici cu voce tare. Nu aș face așa ceva. Ecoul reverberează. Gesticulezi frenetic. Te minți. Te crezi. Repeți. Ai așteptări. Ca ceilalți, cu care nu te asemeni, să îți îmbrățișeze convingerea despre propria-ți ființă. Sufletul tău nu e un porc de câine, iar respirația nu-ți pute. Asta i se întâmplă doar lui Nichita, cel ce-și pupă-n talpă iubita. Pentru că la el a venit îngerul. Iar apoi s-a îndepărtat.

Inspiră. Expiră. Numără până la zece. De la început. Șoptit. Inspiră. Expiră. Numără până la zece. Cu răbdare. Repetitiv. Ca o mantră. Până nu mai poți. Până te plictisești. Până ți se face lehamite. Urlă. Până ți se face greață și îți vine să vomiți. Vomită. Fiere, ură, durere, lacrimi neplânse. Furie, neșansă, oameni, întâmplări. Morți, despărțiri, trădări. Scoate din tine. Tot. Smulge bucățile bolnave. Extirpă. Chiuretează. Să nu mai rămână nimic din cancerul care îți împânzește sufletul. Doar carne vie. Curată. Rană deschisă stai o vreme. Inspiră. Adânc. Dezinfectează. Acceptă. Ai răbdare. Dă-ți timp. Expiră. Încet. Iartă. Cere-ți iertare. Ia-te în brațe. Cu blândețe. Repetă. Doi cu doi fac patru, patru cu patru fac opt, opt cu opt fac șaisprezece. Și ce dacă partea asta nu îmi aparține. Nu o voi tăia. Am scris-o în italice. Lumea va înțelege. Nu mă va acuza de plagiat.
Iubește.