La noi în sat se trăiește bine. Se dă pe caiet. Barul e plin. Lume multă, dinți puțini. Dentistul nu are caiet. Are doar apartament la oraș, luat în rate. Tatăl nostru are casa peste drum. Unii se simt datori să-l viziteze. Îi lasă cât pot, că el are caiet. Pe care nu l-a văzut nimeni. Primarul e un om bun. A rezolvat problema cu ajutorul social. Jumătate de sat. Normal că îl votăm. La televizorul din bar se prezintă țările în care oamenii trăiesc cel mai bine. Până mor. Apoi unde trăiesc cel mai rău. Tot până mor.
Roxana Catana Tarhon
Da' unde-i Costel, dragă; nu l-am mai văzut de juma de an. Ah, e la închisoare, dragă. Vai de mine, și-acu' ce faci; e mai greu de una singură, nu? Ba din contră, dragă, a avut noroc și el, și noi. Îmi trimite pachet săptămânal. Vrei să spui că tu îi trimiți lui. Nu, dragă, el îmi trimite - icre negre, foie-gras, scofeturi de-astea. Da' ești singură, că el e-nchis. Eh, vine-acasă de vreo 3-4 ori pe săptămână, are învoire. Da' ce fel de închisoare e asta, dragă? E închisoarea datornicilor la stat, draga mea.
Caterina Tudorache
Fraților, aveți norocul să mă aveți pe mine. Eu vă conduc pentru că sunt speranța voastră, un vizionar. Miri se uită roată peste capetele tuturor. Aștepta o confirmare, însă cele 253 de picioare dormeau duse. Emfaza liderului abia înflorise, așa că discursul continuă. De când m-am ales, aveți condiții mai bune de trai. Bocancul e mai mare, aerul mai curat. Nu mai trăiți în frig. Deci îmi sunteți datori cu respect. Un miros de încins aprinse brusc atmosfera. Pe foc, un bocanc jerpelit dansa fericit.
