Grigore, io cred că, pardon, căsnicia noastră e fix asta. Să-ți prezint situația la zi. În stânga, 16322 ciorbe, 5144 musacale, 7486 tocănițe, 1826 piftii, 1532 altele. Ar mai fi: 12167 cămăși spălate, călcate, 11672 boxeri și izmene. Să continui? Nu? OK. În dreapta, aproape nimic. Îmi ești dator vândut. Ai dreptate, Cocuțo, da' stai să-ți citesc și bilanțul meu. Nu-l mai citi, că m-am prins. Căsnicia noastră e ca o pușcărie cu doar doi ocupanți. Fiecare e și pușcăriaș și paznic. În același timp.
Gheorghiță Mircea
Zidul e așa de înalt că un corb obosit care venea dinspre Marea Moartă s-a lovit de el și s-a prăbușit la pământ. Amețit, se apucă să blesteme urât. Acum o sută de ani puteai zbura pe aici liniștit. Un corb tânăr care se plimba de-a lungul zidului, îl privea de sus. Bătrâne, fii atent cum zbori pe aici, căci nu mai e ca altădată. Ăsta e zidul închisorii datornicilor. De ce, nu toate datoriile sunt iertate după șapte ani? Da de unde, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Plus dobânda. Pa, te las, simt miros de mort.
Laura Ghecenco
Alb. Gol. Urletele-mi sună a ecou din altă viață. Iartă-mă. Iertați-mă. Sunt ultima păcătoasă. V-am trădat pentru baloane de săpun. Scroll, like, adore and repeat. Am abandonat mușchetarii pe rafturile pline de praf, legendele au rămas pe noptieră, versurile și piesele de teatru au ajuns în dulap. Scroll, like, adore and repeat. Am greșit. Vă vreau înapoi. Liniște. În închisoarea mea albă și pustie, visez că scriu povești asemeni celebrului marchiz. Îmi lipsește curajul. Îmi lipsiți.
