Mi-ești datoare pe viață. Atât ai știut mereu, să spui: de mâine, promit. Ce nu pricepi e că pe tine te furi. M-am săturat să te-acopăr. Crezi că m-ai câștigat la loz în plic? La mine te gândești măcar o secundă? Zilnic te-arăți lumii poleită. Să nu vii să-mi ceri ajutorul când o să te lovești de pragul de sus. Știi ceva? Descurcă-te. M-ai închis atât de-adânc încât nici atunci când privești în oglindă nu mă mai găsești. Bea naibii flaconul ăla și du-te să te-ntinzi. Vezi că-s vreo 30. Ia cu apă.
Ina Moldoveanu
Florico ți-ai plătit datoriile pă lumea asta? Că vine fă sfârșitul. Păi dacă tot vine, de ce drac să mai plătesc? Merg pă lumea ailaltă și fac și acolo. Ce ăia n-or da țuica la țoi? Și dacă tot îmi zisăși că vine, merg să-mi iau o litră pă caiet. Să mor fericită. Te bate Dumnezeu. Mă pune șefă la cazan. Că n-am io loc în rai, dă voi ăștia sfinții. Cine vrea să scape de fierbânțeli, șpagă. Pă aia îi bag ca la Felix așa, pă termale. Dar cred că o să fie trai pă vătrai. Îți dai seama că acolo-s cocalarii, mafioții, adică lumea bună.
Monica Aldea
Scuturând zăpada, bătrânul păși în odaie. Frigul mai aprig ca afară îl izbi nemilos. Refuzase să-și plătească dările. Toată agoniseala de-o viață o lăsase copiilor de la orfelinat. Știa că povara fizică e mai ușoară decât cea sufletească. Își strânse pe trupul micuț cojocul subțiat de purtat și aprinse ultimele surcele. Adormi. Flăcări vesele îi luminau chipul liniștit. Inchizitorul de Suflete îl privi preț de o clipă. Deschise Marele Registru al datornicilor și îl șterse definitiv din catastif.
