BONG

Ţi-ai făcut bagajele. Ai trecut din apartamentul unchiului оn cel al părinţilor. Din cel al părinţilor оn cel al unchiului. Şi tot aşa. Ţi-ai verificat bagajul. O dată, de două ori, de trei ori. Ai obosit.

Te-ai оntins оn pat şi nu poţi dormi. Te gândeşti la drumul obositor, la vămi, la viaţa ta dincolo de România. Acasă e mişto, dar nu mai poţi sta aşa la nesfârşit. Trebuie să pleci. Te-ai gândit atât de mult la asta încât acum nu mai vrei nimic.

Te gîndeşti la tot ce vrei să laşi în urmă. Te gândeşti că undeva eu mă gândesc la tine. Chiar lângă capul tău stau Mishutka cu Loli şi cu Ducu. Şi încă vreo duzină de ursuleţi. Sunt ursuleţii tăi pe care ţi i-am dăruit. Te întinzi şi îi atingi.

Ei оţi vor spune poveşti, îţi vor aduce visuri frumoase. Te vor duce în lumea lor, de unde n-ai mai vrea să ieşi. O lume în care miraculosul e o chestie banală, iar abrambureala e limba universală.

Adormi.

Noapte bună, Lolita.
Noapte bună. Mâine, când te vei trezi eu voi dormi.
Mîine, cînd voi merge la expoziţie - tu vei ieşi din ţară.
Mîine, ca şi în fiecare zi din ultimele săptămâni, în sufletul meu va fi Irak, va fi Afganistan, Sudan, Somalia, va fi România, dragoste.

Omuleţii negri se vor înmulţi, vor fuma trabucuri, vor juca table şi şah. Vor arunca furculiţe, veioze, lilieci în sufletul meu de cârpă. El va trosni încet, încă un milimetru. Voi încerca să-i înec în fum, să-i inund cu cafea. Degeaba.

Ursuleţii vor fi departe ca să mă poată apăra, toate jucăriile de pluş mă vor părăsi. Voi fi singur. Şi nu voi vedea nimic altceva decât pe omuleţii negri din piept care se înmulţesc şi scuipă în mine. Mâine, dragoste, n-o să vreau să mă trezesc.

Mîine o să mă simt mai aruncat pentru totdeauna în ghetou, decât oricând altcândva. O să simt cum cu fiecare secundă te depărtezi tot mai mult.

Mîine o să simt iar că nu pot să fac nimic.
Mîine o să simt iar că nu pot să fac nimic.
Mîine o să simt iar că nu pot să fac nimic.
Mîine o să simt iar că nu pot să fac nimic.
Mîine o să simt iar că nu pot să fac nimic.
Mîine o să simt iar că nu pot să fac nimic.
Mîine o să simt iar că nu pot să fac nimic.

Noapte bună.

Trebuie uneori să simţi cât de prost şi cât de abject eşti. Dragostea e ceva care te aruncă din când în când la porci. Dragostea e ceva care se combină constant cu jegul, cu greaţa.

Am coborît uneori de la dragoste direct оn jegul sufletului meu. Să te iubesc şi totuşi să-ţi fac rău, să mă droghez în ultimul hal, să mă fac un alcoolic cretin, să mă fut. Iadul sufletului meu e plin de animale hidoase, de îngeri torturaţi, de beznă şi de bliţuri cu spaime. De Isuşi care sângerează continuu, de păianjeni care-i intră-n răni şi se înmulţesc. De muşte pline de sânge care-şi au adăpost în ochi şi porci care se hrănesc doar cu carne umană. E un război continuu. Război continuu pierdut. Ţipete de spaimă ce fac să plesnească pietrele şi să îngheţe apa. Răni ce nu se vindecă niciodată, doar se agravează şi mustesc în infecţiile lor.

Trebuie să simţi şi asta zice Nick. Să scuipi în dragostea ta, să simţi cum eşti în cădere liberă, cum totul se năruie iar tu stai şi nu poţi decât să aplauzi. Bravo! Bravo! Sunt un imbecil, mi-e greaţă de mine, mi-e greaţă să-mi simt voma din mine, mi-e scârbă să mă uit în oglindă.

Tu eşti în autobuz, te uiţi pierdută pe geam, da, e frumos, e bine, dar ce cauţi acolo, ce vei face cu toate lucrurile pierdute? La celălalt capăt Alexandru Vakulovski deschide o sticlă de bere la un chef de basarabeni. Tema zilei: sunt moldovenii sau nu români? Iar eu beau şi mă gândesc că mă doare în pulă de asta. Fii ce-ţi vrea muşchii tăi, că tot un căcat e. Tot un gheto-dac, pe veci. Există o graniţă ca un gard pentru vite pentru tine. Poţi măcar să-ţi torni benzină în cap, poţi să te arunci pe geam, poţi să-ţi ucizi părinţii şi să te culci cu soră-ta, poţi să-ţi bagi un cuţit în ochi şi să-ţi tai urechile. Poţi să mergi în patru labe şi să te desprinzi de pământ cu băşini. Oricum, pe toată lumea o doare în pulă de tine. Se pişă pe tine.

Fiindcă e mişto să vorbeşti de drepturile minorităţilor, despre discriminări şi în acelaşi timp să-i faci pe români ţigani, să trimiţi ţiganii în camioane acasă, adică în România, de parcă România ar fi patria ţiganilor. Cu toţii suntem nişte ţigani şi nişte negri, iar Europa e o curvă care nu ştie ce vorbeşte şi ce face. Europa e un cur, o bucată e estul, iar cealaltă vestul.

Yo e criţă şi dansează cu Nick în Pub. Râdem ca tâmpiţii, probabil că fătălăii din jur vor crede că suntem poponari. Bă, nu fi prost! Nick trece la coniac. Tu nu erai cu maşina? Ba da, ce contează...

Yo оncepe să fie doi. Yo dansează cu Yo. Se sărută cu Yo. Ce mişto e. Urcă amândoi într-un taxi şi se duc şi se fut acasă. Corpul ei o e reptilă, dă din cap în timp ce hainele îi cad. În bucătărie e sinistru, pe masă furnici, mizerie, lângă aragaz vreo două pungi cu gunoi în plină putrefacţie. Intrăm în cameră, ne băgăm sub cearşaf. Mihnea se trezeşte, bă, am înnebunit, cum pula mea să se pupe Yo cu Yo? E speriat, bea nişte apă şi se culcă la loc.

Iar оn acest timp... Te uiţi pe geam. Închizi ochii. Deschizi ochii. Oricum vezi. Dar nu mai contează.

Nick cu Andras trec pe lîngă o dubă de poliţie. O observă în retrovizor. Nick accelerează, vrea să bage o piruetă spre altă stradă. Cam greu să faci o curbă cu 120. Buf! Buf! Buf! Trei Dacii varză. La fel şi maşina lui Nick.

Dimineaţă. Ceaţă. Yo doarme cu Yo. Nick îl sună pe Mih. Auzi, Yo e acasă, e viu? Da, bă, doarme, de ce? Mi-am făcut varză maşina, nu ştiu dacă eram cu el sau nu...

Yo! Trezeşte-te! Erai cu Nick când şi-a futut maşina? Nu. Nu cred.

Mi-e greaţă. Mai beau o cola, fumăm. Plec. OK. Ne mai vedem. Bine, vin aici dacă mă trezesc.

Doar nu оncepem iar? Sau da... Pleci, mă plimb prin sală, sunt la muncă. Mai am vreo cinci ore. Cinci ore de tremurat, de greaţă.

Tu probabil că ai şi ajuns.

Оncepe o nouă zi de căcat. Оncă o zi către nicăieri.

Alexandru Vakulovski, eşti o curvă.

Mă-ta se fute cu tat-to. Tat-to e beat mort, de altfel, ca şi mă-ta. Şi bunicu-to şi bunică-ta sunt beţi, şi toţi unchii şi toate rudele, şi Gheorghii Erofeevici e mangă, şi toată România, şi tovarăşul Reagan şi Gorbaciov sunt muci, şi Terra dacă stai să te gândeşti se roteşte cam dubios, dar toate astea acum nu ne intere', ne intere mă-ta şi tat-to, blea. Prezervativul se rupe, sau pur şi simplu lipseşte. Un şuvoi de sloboz intră în vaginul mă-tii. Ai dat drumul în mine? Nu, fă, ce eşti proastă? Afară-n pula mea...

Оncepe raliul, lupta pentru supravieţuire. Ralf se bate cu Michael. Unul e depăşit de altul, nu contează că sunt dintr-o familie, nu contează nimic. Reuşesc să ia o curbă, din vagin spre trompele uterine. Maşinile celorlalţi s-au răsturnat, zac toţi înecaţi în propria sevă.

Fraţii îşi dau pumni în cap când reuşesc să se apropie unul de altul. O maşină se întoarce. A lui Ralf. Celălalt continuă se zboare, ajunge la ovare, el e câştigătorul, se aşază pe podium face spume de şampanie şi creşte, creşte, creşte.

Оntr-o zi cînd mă-ta se fute cu unu', poate chiar cu cel mai bun prieten al lui tat-to, simte un junghi în burtă. Dar nu de la pulă. Oarecum altfel. Uterul e plin, greţos de plin. Cu tine.

Mă-ta îşi dă seama şi merge la tat-to. Totul se petrece extrem de repede. Mă-ta se pişă după futai, nici măcar nu se spală pe dinţi, aşa că e posibil ca între ei să se mai afle spermă de la altu', îşi ia pantalonii, fără chiloţi, punga şi valea să dea marea noutate, demnă de Mircea Radu sau măcar de Andreea Marin, bre!

Iubitule, am o veste bună pentru tine!
Ai primit salariul?
Nu!
Mi-ai luat de băut?
Nu!
Ce pula mea vrei atunci?
O să avem un copil!
Ce?
O să avem un copil!

Aşa eşti bătut prima oară. Împreună cu mă-ta. Tat-to o loveşte cu un pumn în bot pe mă-ta, ea se ridică şi mai primeşte încă unul. Faţa ei finuţă cu coşuri stoarse, cu ochii albaştri cu o privire nevinovată şi inocentă începe să se boţească. Procedura se repetă de câteva ori. Apoi câteva picioare bonus, când mă-ta stă ghemuită la podea.

Curva dracului, cum o să am copil? Poate că l-ai făcut cu-n bagabond, de unde-n pula mea să ştiu că e al meu? Cumpără-ţi câine-n pula şi fute-te cu el dacă te plictiseşti, ia-ţi şi un măgar să-ţi are cu pula lui de un metru maţele, da' lasă-mă mai uşor cu căcat de copil.

Mă-ta e cu faţa vânăta, boceşte pe podea. Căţea proastă, ţi-ar trebui extirpate ovarele. Tu mamă? Tu nici un porc nu ai putea creşte, căţea! Tu ştii doar să sugi pula, nici aia nu ştii prea bine, că de-abia aştepţi să înghiţi pişat, cuuuuuuuuuuurva dracului, mumie!

Lui tat-to parcă i se face milă de mă-ta. Sau a obosit. Barba îi tremură. Şi mustăţile pârlite, îmbibate cu nicotină. Deschide o vodcă şi toarnă într-un pahar. Îi întinde. Bea, curvă. Dezinfectează-te. Lacrimile mă-tii cad direct în vodcă, apoi curg pe gât. Te doare. Vrei să ieşi afară, nu mai suporţi durerea. Eşti doar un ghem dintr-un fel de carne gelatinoasă, un ghem care doare.

Plîngi оmpreună cu mă-ta. Bei împreună cu mă-ta. O dori pe mă-ta. Te gândeşti să te sinucizi cu mă-ta. Închizi ochii împreună cu mă-ta şi adormi. Eşti trezit de penisul lui tat-to. El, domnul hui, sau dânsa, doamna pulă intră în mă-ta. Nici ţie, nici mă-tii nu-i place, dar răbdaţi, e mai puţină durere decât de la câţiva pumni.

Tat-to slobozeşte pe burta mă-tii.

Acum să nu-mi spui că am dat drumul în tine. Poate că îţi bagi nişte spermă de pe tine cu degetul în pizdă. Atunci chiar te omor. De azi am să te fut doar în cur şi în gură.

Auzi fă, fă avort. Şi scuteşte-mă de texte pline de căcat siropos. N-am nevoie de aşa bucurie. Curva dracului, nu te juca cu focul.

Lo wrote:

serusdraga
contrabandishtii maxilareau continutul

Lo wrote:

ser'us
iti trimit si eu prin mail hristos a inviat ca face to face ti-am spus.
ser'us

Lo wrote:

ser'us.
ce mai faci?
vad ca inca nu ai ajuns pe la net. credeam ca imi dai ceva noutati. cand am plecat, nu te-am mai vazut din autobuz. m-am tot uitat si nu te-am mai vazut si mi-a parut rau. sa vezi ca am vorbit cu aia din B la telefon si e destul de sigura plecarea. de fapt maine ma duc sa-mi iau bilet. sper sa nu mai intervina nimic. de data asta sa fie pe bune. cred ca voi pleca pe 15. parca pana nu ma urc оn autobuz nici nu-mi vine sa cred. nu ma entuziasmeaza prea tare plecarea, mai mult ma sperie. dar sper sa fie bine.
tu ti-ai rezolvat ceva cu Vasile? sper ca da.
pe 6 nov. cred ca nu mai vin pe la net caci azi e 6. dar cred ca trec dupa sa-ti mai spun ce se mai aude.
te pup draga si ai grija

Lasă-mă-n pula mea, ce vrei blea? N-auzi, blea?

Tataie doarme cu faţa în jos. Un coleg de cameră încearcă disperat să-l trezească. Îl scutură repede, apoi se dă înapoi. Hai beţivule că ai examen!

O... futu-ţi... Îmi bag pula-n examene şi-n tot... Gata, lasă-mă, nu mă enerva.

Colegul de cameră pune casul în priză, îşi face un ceai şi mestecă cu zgomot în ceaşcă. Începe să cânte:

Kto şagaiet drujno v read?
Pionerskii blea otread!
Smelîie umelîie
Vsegda kak tut kaput
Pionerо leninţî
Leninţî ebut!

Tataie deschide ochii. Cît оi ceasu'? Şapte... Vezi că întârzii la examen, iar o să beleşti pula, trezirea! Hai, scoală şi du-te. Nu fi raspizdeai, burjui concenâi! Marş în rând cu clasa muncitoare! Lupta cea cruntă, dar dreaptă te aşteaptă!

Tataie se ridică, îşi aprinde o ţigară, ia ceaiul colegului şi vrea să bea. Blea... Ce n-ai spus pizdiucule că-i fierbinte? Mi-am ars suca limba... Ai nişte foi albe? Dă-le-ncoa' blea, că parcă văd că padrujile iar n-o să-mi dea...

Ia foile şi le bagă într-o mapă. Ei hai davai blea. Ne vedem mai оncolo...

Suxcece!
Mersi...
Hui sasi...
Ai noroc că n-am timp să te pizdesc. Davai.

Ajunge lîngă baia comună şi mirosul greu îl loveşte în cap. Se clatină. Borăşte direct peste gunoi. Se şterge cu o coală ministerială. Iese din cămin, încearcă să meargă cât poate mai repede. Creierul i se plimbă prin craniu ca o bilă la loteria naţională. Mai bine mă duceam la o pivă, examen blea...

Ajunge pe Doja. Oamenii somnoroşi trec pe lângă el. Câte-un pensionar mişcându-se cu trei metri pe minut rămâne mult în raza vizuală. Un tip merge clătinându-se şi vorbind ceva pe lângă schelele bisericii. Tataie râde. Nu-s singur, blea. Sunt şi mai obosiţi ca mine.

E Nick. Se оmpiedică şi cade. Adoarme înainte de aterizare. Rămâne neclintit. Câţiva oameni se apropie de el. Domnule, sunteţi viu? Vi-e rău?

Nici un răspuns. Îl clatină. Chemăm o ambulanţă? Nick deschide ochii. Nu, nu, care ambulanţă? Lăsaţi că e bine, mulţumesc. E foarte bine. Închide ochii.

Tataie ajunge la fuckultă. Iar a întârziat. Deschide uşa. Bună ziua, îmi cer scuze, da' am scăpat troleu'...

Hai aşază-te, ce să-ţi mai fac... Uite, astea-s subiectele. Ai o oră.

Tataie priveşte furnicuţele de pe hârtia primită. Ba se adună într-un muşuroi, ba se împrăştie pe toată foaia. Îl ia un somn imposibil cască. Apoi începe să-şi simtă stomacul. Îl ustură ochii şi creierul e instabil în cutiuţa sa.

Ce ai?, оl оntreabă profa. Colegele chicotesc. Nu-i nimic de râs, mi-e rău, mă doare capu', că toată noaptea am învăţat. Face o scurtă pauză, apoi: Doamnă profesoară, mi-aduceţi vă rog un stacan de apă?

Stau pe acoperiş şi bag iarbă. Alături e şi o sticlă de vodcă. Totul e atât de frumos. Pădurea de la marginea oraşului, vântul ce îmi mângâie capul ras. Cerul e roşu, imediat va apărea şi soarele. Oamenii au şi început să iasă din case. Câinii lor latră de la balcoane, le pare rău să piardă aşa zi închişi.

Unii de-abia acum ies din baruri. Sunt veseli, cîntă bucăţi patriotice. Ajunge până la mine ceva cu Ştefan cel Mare şi Sfânt. Foarte frumos, zaibisi.

Mai trag un gît de vodcă. Uite că apare şi soarele. Îmi aprind ţigara de la el. Un fum - soarele e ieşit pe jumătate, două fumuri - e trei sferturi afară, trei fumuri - vine şi mi se aşază alături. Îi dau şi lui un fum. Mă duc mai departe, zice. Bine, du-te. Soarele sare de pe acoperiş pe cer. Îmi face cu mâna. Servus, servus!

Оl văd pe Fane ieşind dintr-un bar. Are două sticle de vodcă. E foarte vesel. Poate că ar trebui să cobor şi eu. Mă aşez chiar pe muchie, la margine. Sunt la mare. Valurile îmi mângâie tălpile, nisipul e fierbinte. O meduză îmi strânge picioarele. Simt că nu o să mă mai pot desprinde de aici. Mă împing înainte, poate cu mâinile am să reuşesc să mă mişc.

Оnot mult, оmi simt muşchii obosiţi, mă întorc pe spate, câte-un val trece peste mine. Valurile spală tot, mă las să mă ducă departe. Cât mai departe de mine, cât mai departe de mal. Vine şi câinele meu alături, e bucuros, dar obosit. Mi se aşază cu lăbuţele pe piept, mă zgârie şi vrea să ne întoarcem la mal.

Nu mă pot desprinde de pământ. Picioarele mi s-au încleiat, ochii mă scufundă şi mai tare. Ce patrie frumoasă am! Ce-s mândru de asta! De undeva de jos se aude imnul României. Oamenii stau drepţi, cu mâna la inimă. Cântă. Inima îmi bate: albastru-galben-roşu, albastru-galben-roşu, albastru-galben-roşu.

Jumate din est, chiar оn clipa asta urcă în autobuze, se bagă sub vagoane, în cisterne. Estul se mută la vest. Ne vedem acolo. În spate rămân doar casele pustii şi bătrânii. Ce frumoase sunt cimitirele patriei mele. Au atât de multă iarbă!

Asfaltul e prea moale. Totul curge la vale, sunt plin de sudoare.

Mă ridic în picioare. Totul e la picioarele mele. Ceva greu mă trage în jos. Fumez restul ţigării. Termin şi vodca. Arunc sticla. Se învârteşte prin aer, dă din aripi, apoi brusc, scurt se scufundă în asfalt.

Nick cîntă la cealaltă parte a clădirii. Privesc în jos. Oamenii, ca nişte gândaci obosiţi se plimbă haotic. Nick cântă o serenadă grunge cu o sticlă de gin în mână. Cei care trec pe lângă el îşi fac cruce. Parcă ar trece pe lângă o biserică.

Оmi deschid şliţul şi mă piş. E singura mea legătură cu pământul.