Toate școlile la care a mers Ella au fost școli de magie. Nu i-a fost clar de la început că avea loc o vrajă - îi plăcea să învețe, o bucurau pauzele, citea, scăpase de plictiseală. În curând, când spațiul ei sigur n-a mai fost acasă, unde cenușiul mocirlos o lega de pământ, la școală era în poveste. Acolo se iscau visele, iubirile și speranțele. Acolo s-a aprins și s-a înfăptuit, ce minune, gândul că poate scăpa, că va fugi și va ajunge undeva, că va vedea mări, țări și palate și plumbul se va transforma în aur.
Octavia Buhociu
Deștept sunt, după jocurile din cartier, teste, note, diplome, talentat destul, dar nu la regulile impuse, puțin ciudat sau chiar mai mult, după vorbele prietenilor. Dar mă plictisesc de moarte doar cu ce face dl învățător în clasă. Îmi place, în schimb, la ora de franceză unde madame ne arată un joben negru gol, apoi întreabă Qu' est-ce que c'est? și scoate un lapin alb, apoi unul negru, altul maro, ba chiar și unul roz cu buline albastre. Asta mă depășește. Mâine duc la oră căciula brumărie a bunicului.
Florina Hegedüs
Am călcat aiurea și-i rupt tocul la pantof și-s sprijinită de-o clădire ce are scris pe frontispiciu ceva, mă rog, precis ăștia or să-mi rezolve pantoful. Intru. Zeci de ochi mă fixează. Nici nu mă mir, merg șchioapă. După un timp își văd de treabă. Unii pe alții se purică și cum găsesc câte o goangă o pun într-un borcan și se minunează. Au câteva. Nu mă interesează ce fac cu ele, eu am problema mea așa că strig tare ce mă doare. Într-o clipă sar toți să mă ajute. Amabili. Pot să-i și văd din borcan cum repară tocul.
