Tușă, am numai două dorințe, da' tata nu vrea să mi le-mplinească. Zi-le, domnișorule. Păi, una-i de iarnă și alta-i de vară. Aia de iarnă-i că vreau să am și eu opinci, ca ceilalți copii, și aia de vară-i că vreau să stau câteva săptămâni la stână. Bine, se rezolvă. Ai doi lei? Am. Pune-i pă piatra asta, sări peste ea și zi tare: Pietricică, pietricea, facă-se pă voia mea. Am ascultat-o. Când am ajuns acasă, tata mi-a pus în brațe opincile: Pisălogule, să nu aud că faci nazuri când te trimit ăia cu oile la păscut.
George Dometi
e locul unde va putea să ia nimicul ascuns în bezna cuvintelor și printr-o incizie de toc pe albe foi să facă orice vrea. Ce n-au reușit ei, preocupații de chiromanție, necromanție, alchimie, astrologie sau religie, el va izbăvi cu mintea și cu scrisul. Poate părea o bagatelă, un fâs, dar pentru el e singura șansă să supraviețuiască ratării atât în familie, profesie, cât și social. Uite-l acum singur, trist, abandonat într-un spital, fără vreo șansă de fericire. Scrisul îl va învăța să trăiască.
Sanda Vaideș
Bunica mă alinta, Mago. La 6 ani m-a dat ucenic la iluzionistul Gitano. Curînd, prinsesem ceva trucuri și am dat show la Vatican. Invitați, crema Cizmei. M-am emoționat cumplit și am încurcat schemele: Papa a scos panglici pe gură, cîțiva cardinali au tras de urechi iepuri de sub sutane, altor cîțiva le-a fumegat kipele aburi colorați, din poșete și genți au început să iese porumbei, a plouat cu cărți de joc, iar ușile bisericilor se închideau și se deschideau singure. Cu un șut în fund, m-am dus la școala normală.
