Alo. Apoi mașina se opri brusc. Pentru o secundă, Harry se simți atacat de aripi uriașe, albe. Niște ființe cu mâini lungi îl poartă între două lumi. O ușă se închide. Alta se deschide. Între ele stăpânește o durere insuportabilă. Un soare alb se aprinde. Voci puternice parcă doar șoptesc. Harry încearcă să înțeleagă. Și chiar înțelege. Doar moarte. Când se trezește, o fetiță îl ține de mâna rămasă întreagă. Ai fost plecat, îi spune. Magicianul în alb te-a salvat. Vreau și eu la școala de magie.
Alexandra Buhudini
Tataie, frumos am visat astă noapte, spuse puștiul, printre bule mentolate, cu periuța de dinți în gură. Se făcea că nea Ilie semnase un contract cu o grupare îngerească, dar FRF nu și-a dat acordul și neputând fi transferat, a driblat câțiva nori și a sădit un gol de aur în chilia heruvimilor. De frică, l-au încoronat și l-au exilat în Bănie. Să știi că plec la antrenament, la Maxima. Minunea blondă ne-a promis că în vară se vor citi acatiste în tribune, când crampoanele noastre vor dezlănțui iadul alb-albastru.
Dorin Vasile
Când ne-am mutat la oraș aveam vreo unsprezece ani. În jur răsăreau blocuri, fabrici, uzine. Nu văzusem niciodată o școală atât de mare și de multe ori m-am rătăcit pe coridoarele ei. Odată am greșit clasa, iar copiii au râs. Tovarășa lor m-a luat de mână și m-a pus în prima bancă. Dintr-o bandă răsucită, lipită la capete, a făcut alte două. Apoi a luat o sticlă, i-a îndoit gâtul până l-a scos prin partea cealaltă. M-a întrebat: ce vezi? Am clipit și m-am văzut peste ani. Eram profesor. De matematică.
