Atracția locului de joacă era toboganul viu colorat. Puștii se buluceau să urce scărița și să-și dea drumul la vale, cu strigăte victorioase. Micuța era tot timpul împinsă în lături, nu apucase nicio tură. Se trase deoparte, parcă gata să plângă și apoi, ca prin minune, toți copiii plecară către leagăne. Rămasă singură, se dădu fericită pe tobogan, până obosi. Ai văzut, mami, cum am alunecat de frumos? Maică-sa o trase spre ea, să îi netezească părul ciufulit, și îi șopti: Samantha, pe asta când ai învățat-o?
Anca Dudu
dăduse faliment. Iepuri și porumbei molfăiau triști buchete ofilite de flori de hîrtie, foste batiste de mătase, foste gînduri. Într-un colț, a nimănui, lada. În ea suspina femeia tăiată în două. Magicianul, neplătit, plecase furios, trîntind ușa. Cu el dispăruse și bagheta magică. Cine și cum să o lipească la loc - suflet de trup? Neașteptat, nesperat, un unicorn mic, cîrlionțat, cu ochelari rotunzi de vrăjitor, s-a ivit în deschizătura scîrțîindă a lădoiului. Mama? Ce bine că te-am găsit. Hai acasă.
Titela Durnea
Era legea nescrisă a familiei. Făceau echitație din pruncie. Iubirea pentru cai se-amestecase cu sângele, de generații. Maia a fost o surpriză: prima și singura care-a manifestat frică la întâlnirea cu Lord (un ponei cuminte, fin ca mătasea). În prima săptămână Codrin, instructorul, a săltat-o-n șa și-a purtat-o la pas. Maia a plâns puțin, cu umerii plecați. În a doua săptămână și-a îndreptat spatele și a ridicat colțurile buzelor. După o lună râdea. Lui Lord îi crescuseră aripi albe uriașe, ce-o purtau spre soare.
