Deci. Bărbatul sughiță și îmbătă instant 3 muște plus mușamaua din bucătărie. Io. Mama mea. Își trase o palmă și începu să plângă. Femeia, cu un copil mic în brațe, posibil al lui, se uita fix. Așa. Aștept. Bărbatul își șterse aproximativ nasul zgomotos. Deci. Mari cică. Ridică un deget și sughiță din nou. Dimi ceață. Râse. Aia e. Bă. Cine. Au. Nu. Ce zici? Posibilul copil începu să plângă. Deci. Nenorocitule. Explică-mi unde a dispărut salariul, cine e Maricica și ce mâncăm noi toată luna. Apă?
Laura Stanciu
S-a cățărat pe scaun să ajungă la farduri. Rujul nu l-a aplicat numai pe buze, dar nu conta, îi plăcea că era roșu intens. A găsit niște mărgele și două brățări de lemn. Cu o clamă prinsă-n păr, s-a uitat mulțumită la ea. Pretty Sonia. A scotocit în șifonier după o cutie de pantofi. Și-a strecurat talpa ei mică în pantoful stâng, s-a clătinat puțin, dar s-a sprijinit cu mâna dreaptă de oglinda mare. S-a privit din nou. Ce bine îi stătea pe tocuri. Îi trebuiau o poșetă și o curea acum. Sunt mama.
Florentina Ghițescu
Aveam 7 ani, trăiam la bloc unde îmi plăcea foarte tare pentru că aveam mulți prieteni. Tata avea în apropierea orașului un loc în care creștea nutrii, găini și un porc. Curtea asta suplinea vacanțele la țară, aici am mâncat flori de salcâm și cele mai bune caise din lume, aici m-a alergat un cocoș uriaș până m-a mușcat de fund. Tata, un om vesel, era atât de trist într-o zi pentru că muriseră toți purcelușii fătați de scroafă. Atunci mi-am dorit să fac o magie să îi înviez pe toți să nu mai fie tata așa de trist.
