Mihai: mă Ionică. Nu mai învăța la Isoscel, ș'-așa nu te trece. Dă-o în spanac hai mai bine la film cu Dana și Geta.. la Dacia e Omul-Păianjen. Așa era odată, te duceai, la teatru, la muzeu etc. Azi vin toate la tine, muzee importante, bineînțeles pentru o sumă importantă. Filme? La un click distanță. Dar eu vreau să vină altceva la mine. Nu vreau bani nu vreau valută vreau să vină la mine Moș Crăciun de-adevăratelea în fiecare an. Să fiu copil. Să vină la mine Greta zise regina. 10 pași de furnică.
Caterina Tudorache
Pârșul se cocoță pe birou. Deci subiectul este despre primul război. Făcu o pauză lungă, tușind și verificându-și unghiile. Dromaderul foșnăia în spatele clasei, șoptind. Germania. A început. Părșul se uită fix în ochii directorului. Cerneala a căzut. Dromaderul șopti. Prostule. Germania. Nu cerneala. Acolo a început. Părșul se uită iar fix la director. Deci prostule, cerneala nu a căzut. Dromaderul ieși trântind ușa. Nu se poate. Și surd și prost. Pârșul strigă. Eu, bă? Eu? Ce treabă are cerneala cu războiul?
Arthur Ianoși
Sunt genul care își îneacă biscuitele în cafea până nu mai ies bolboroci. Totul ține de răbdare. La fel am procedat cu Paco. Un papagal. Cam cât de greu să fie să-l înveți să vorbească? Am luat-o ușor, cu alfabetul. A-a, Be-be, Ce-se, De-de, Gâ-pauză, Haș-aș, etc. Am continuat cu întrebări simple. Ce faci? Se fasi? Cine citește cartea? Sine siteste cartea? Paco, Ce e ca che. E întrebare. Un C și un E. Cum Unde e ca Donde. Amise, esti idiot? Si eu se am zis? Se si un E. SE. Ce, nu Se. Vete a la mierda, yo soy mexicano.
