Ești un dezastru, mi-a spus vrăjitorul șef la ultimul curs. Ego-ul mi-a făcut tumbe. N-am nevoie de școală, talentele mele vin din astral și am în minte toate bibliotecile lumii. Bine, zice, mai vedem noi la examen. Numai de-a naibii m-am dus costumată în vrăjitoare, lucru interzis până la absolvire. S-a schimbat la față, dar cum stăpânea magistral stăpânirea de sine, s-a stăpânit. Eu, nu. Codexul cu subiecte a luat foc, numai paginile impare, iar el a început să leviteze. Când m-am plictisit, l-am agățat de tablă.
Ionuț Morariu
Rele cu rele se-nsoțesc. Așa apare iadul. La fel cum strop se adună lângă strop și împreună nasc șuvoi. O știe orice șoricel care se pișă în mare. Pe scurt, niciun necaz n-apare singur. Fie și numai atât de-ai înțeles și înțelept te poate striga o lume-ntreagă. Fătul meu, ia aminte. Ascultă pe mama ta în tot ceasul și nu da crezare femelei rele. Șoarecii albi nu nasc pui negri. Și cine trăiește rotund nu moare pătrat. Că-i mai amară decât moartea șoricioaica cu coada dulce ca mierea. Atât pentru sesiunea asta.
Nicolae Popescu
Doi scriitori își lansează cărțile. Boss, mă doare mâna de la semnat. Da, greu cu autigrafele astea. Auzi, tu ai scris cartea? Da, io am spus tot, ei m-a-nregistrat și-a scos cartea. M-am uitat la prima pagenă. A pus editiura niște liniuțe ciudate la "mam culcat' și "mam dus la cântare". Da, și io am văzut. Și când semnam, unu' zise să-i scriu dedicație. Păi io nu scriu dedicații, eu le cânt. L-am chemat la nuntă, cu cartea. E frumos aci, e lume multă, îmi plăcu să scriu. Auzi, boss, nu cumpărăm noi editiura asta?
