Intru-n sală și mă apropii de catedră cu sudoarea lac pe la toate îmbinările. Bag stickul cu prezentarea, toată numai termeni cardiologici și poze simpatice cu inimioare. Guten Tag, dau să-ncep, Tiii, Dorule, zice șeful catedrei către cealaltă somitate a facultății de limbi străine, și el tot bărbat la vreo 60+. Asta e de noi. Dar spuneți-mi, domnișoară, cum ați așezat așa frumos pozele pe fundal? 10 minute de PowerPoint pentru începători, și-am luat nota 10 cu felicitări și inimioare la filologie, secția germană.
Gheorghiță Mircea
Badgi citea Kira Kiralina. Ținea cartea într-o mâna, sticla în cealaltă. Îi urmăream buzele groase de negru cum sorb berea iar Fredi privea sub masă să vadă câte sticle pline mai avem în lăzi, întrebându-se câte vindem, câte bem. Sesiunea e cea mai liberă perioadă. Liber să bei și să înveți. Când ai Centralele? întreabă Fredi. Mâine. Și mergi? zâmbi Badgi fără să își ia ochii de pe carte. Sigur, e ultimul. Ai citit? Am. Câte beri? Destule. La noapte mă apuc. Adorm. E nebun, zise Badgi. A doua zi. Cum e? 8. Am luat.
Aurelian Țolescu
De ce absolvenții de facultate nu mai știu carte? Simplu. Fac doar trei ani Bologna cu infinite credite. Acum peste 30 de ani studiul era treabă serioasă. În anul IV, un coleg a luat în sesiune microundele și a picat radiocomunicațiile. Re-examinare, Re - Re și a repetat anul. În anul următor a luat radiocomunicațiile și a picat microundele. Sesiune toamna, Re - Re și a pierdut tot. Resetare și de la capăt facultatea. Acum e unul dintre cei mai valoroși ingineri și manager de top la noi în țară.
