Intru sfioasă și iau loc în prima bancă. Cea lipită de catedră. Nu s-a așteptat, pentru că ieri nu m-am dus și am închis telefonul. Întinde teancul de foi cu subiecte. Te rog să le împarți tu, pari mai odihnită decât mine. Îi ating mâna când mi le dă și zâmbesc. Da, par. Colegii rezolvă, eu desenez și îl privesc cu coada ochiului. Oricum nu mă trece. Știe ce putere are când mă fixează așa. Simt furnicături pe sub piele, căldură, ud. Sună de ieșire. Tresar și-mi apropii genunchii. Pf, ce sincron.
Ania Vilal
Timpul a expirat, vă rog să reveniți la sesiunea principală. Apăs de câteva ori, nimic. Robotul repetă implacabil același cuvinte. Îmi trece un gând năstrușnic și suflu peste ecran. Se deblochează și ajung la pagina inițială a automatului de schimbare de sex. Bifez din nou bărbat și încep să îmi aleg trăsăturile preferate. Ezit ca data trecută la mărimea bagajului. Nu se poate mare și lung, trebuie să aleg una dintre opțiuni. Trec secunde, minute, ani. Timpul a expirat, vă rog să reveniți la sesiunea principală.
Octavian Neculai
Dacă mai lipsești de la seminarii, nu iei examenul. Îl priveam, cu un mic zâmbet arogant, și îmi spuneam că pot să dau examenul, restanță, în altă sesiune. Să nu crezi că ți-l dau în vară. Normal nu m-am prezentat la sesiunea din vară. După o lună de 2 Mai, m-am întors în București și m-am pus pe învățat pentru restanța ce urma în toamnă. Dacă nu știi de zece, te las repetent, a fost replica Profului. Aș fi pierdut bursa. Poate de aceea nu mi-au plăcut sesiunile de toamnă. Reprezintă ultima șansă.
