Două halbe de bere, gemene, se prăbușesc de pe masă. Lovite de mucuri de țigări aprinse de nefumători care urăsc fumătorii. Mai era în halbe încă multă bere de băut. S-a risipit, degeaba, pe betonul indiferent. În tăcere, un chelner în afara programului, ia cârpa și șterge fața de masă. E cu pătrățele alb roșii, perfectă pentru x și zero. Subiectele nu sunt pentru examenul de anul ăsta. Deportați în școli, departe de casă, tremurăm. Suntem încă studenți și ne întrebăm dacă sesiunea de toamnă mai are rost.
Titela Durnea
Evenimentul e programat la 19,00, pe plajă. Are timp. Dă rapid cu gloss și-și aranjează pălăria cu boruri mari. Privește scurt în oglindă. Rafa i-ar spune că are nevoie de retuș. Zâmbește imaginându-și conversația. N-o interesează mărunțișurile. Se simte bine ea cu ea, trup și suflet. De pe verandă se vede țărmul, curtat azi de valuri spumoase. Privește cerul, un azur senin. Coboară treptele din două-n două. Rochia albă flutură, dezgolindu-i rotula. Pe plajă o așteaptă copilul drag: prima carte. Și primul autograf.
Alex Caragian
Declar ședința, ăhăhă, tuși grunjos: Deschiză, îi tună maladiv vocea din înaltul amfiteatrului de autopsie. Îndemnul înaltului chirurg anatomist ce prezida se izbi de partea superioară a pereților sălii și de tavanul întunecat, apoi se sparse în zeci de cioburi sonore de cuvinte peste masa de marmură pe care băltea cadavrul într-o lumină de care nu se bucurau și cei aflați în tribune cu chipurile acoperite. Cadavrul luă bisturiul și își începu autopsia. Notă totul riguros și se cusu apoi la loc.
