Alergam pe scări, naivă, nerăbdătoare să ajung la el, să îl văd pentru a doua oară. Nu reușisem să mi-l scot din minte, mă captivase total, eram de nerecuperat. O mică obsesie. Mi-am descheiat ultimul nasture în fața ușii, am intrat grăbită, am aruncat paltonul pe fotoliu, m-am dezbrăcat iute de toate hainele, am intrat la duș, apoi mi-am luat un vin roșu rece, m-am trântit pe canapea, chipsuri și-un click pe mouse, am dat play: Long time ago in a galaxy far, far away.
Corina Nina
Deși aveau o lume întreagă povestită în mail-uri și la telefon, era prima dată când se întâlneau. Au intrat în camera de hotel, iar ușa, sau poate mai întâi lumea, s-a închis în urma lor. Buzele s-au găsit ușor, de parcă abia se despărțiseră. Fără să și le dezlipească, și-au descheiat nasturii, unul câte unul. Luna strălucea între ei, ca un martor tăcut și niciunul nu și-a dorit să o stingă. Vocea lui, cuibărită undeva între umărul și urechea ei stângă șoptea: Mii de ani i-au trebuit privirii să te-ajungă.
Irina-Ana Drobot
Cămașa lui albă flutura ușor descheiată în vânt. Avea un aspect extrem de relaxat și de plin de șarm. Plimbarea prin oraș mi-o imaginam în briza mării, doar noi doi, pe o plajă, într-un loc exotic și departe de lume. Nu citisem cărți romantice, dar unele coperte, deși prezentând cupluri ireal de frumoase, ca-n basme, mă atrăgeau, cu eroi asemănători. El era real. Peste ani, am aflat că, de emoție, ascultând Senza giacca e cravatta, și-a rupt un nasture. A venit așa să nu întârzie la întâlnire.
