Aveam frac, cămașă roz-bombon, pantofi cu pietre swarovski și pălărie cu pene smulse de la păsările călătoare. Ca semn distinctiv fluturam o batistă brodată cu inițiala mea. B de la Bobonete. Am văzut-o învăluită în mătăsuri și cu decolteul în vânt. Părea o lebădă pe ape, dar a apărut neglijentul ăla cu cămașa descheiată și torsul făcut tabletă, vigorexicul ăla banal și mi-a suflat-o. Și? I-am mâncat toată ciocolata Africana cu alune sărate și-am plâns cu muci. Acum sufăr pentru batistă.
Roxana Catana Tarhon
Care e subiectiva din fraza următoare? mă întreba profa la meditații. Răspundeam corect, descheia un nasture de la bluză. Greșeam, închidea unul. Și erau, fir-ar să fie, mulți nasturi. Era blondă, înaltă și avea 25 de ani. Învățam în draci zi și noapte; se și mirau ai mei. Doar că eu speram. Da' nu-ș cum se făcea că mereu greșeam. După maxim 5 nasturi deschiși; îi vedeam cum încep să se închidă unul după altul. Și iar învățam ca nebunul. După un an de pregătire am luat 10 la admitere. Restul nu-i pentru minori.
Cecilia Fofiu
A fost doar o fantezie, ești iubirea vieții mele, repetă. Îl cred. Păr lung. Bântui prin căsnicie cu micuța de mână, grădiniță, servici, casă. Soț. Iubitor. Cred în bunătatea lumii, pocăință și iertare. Păr lung. Îl alint, e obosit. Îl cruț. Muncește, pentru noi, știu de promovare? Fiica-i sare zglobiu în cârcă. O alintă. Scurt. Mă cer acasă, am uitat telefonul, în hol. Fantezia e la noi. Cu el. Nu aud nimic, fug cu părul lung. Descheiată. Mă tund zero, pun sufletul în batistă, o leg cu șapte noduri și-o congelez.
