Baruri în aer liber, muzica amestecată a formațiilor de la fiecare colț de stradă, rulote cu mâncare, unde nu recunosc altceva decât cărnurile tex-mex la grătar. Lume pestriță și veselă. De Cinque de Mayo, în Texas, toată lumea petrece. Vreau să mănânc ceva, dar habar n-am cum se numesc produsele. Încerc să mă înțeleg cu vânzătorul, abia ne auzim unul pe altul. Seara, târziu, trec din nou prin locul acela. Americanul care mă servise strângea taraba și tocmai striga unuia din spate. Ioane, adu, bă, șurubelnița.
Caterina Tudorache
Doamnă, este un moment greu. Luați loc. Aveți pe cine să sunați? Dacă moare azi, o vom ține până luni la morgă. De marți o puteți îngropa. Mă uit fix și încerc să nu plâng. Am 2 frați. Marie, mama nu e bine. Nu știu dacă mai apucă noaptea. Te strigă pe tine și pe Vasile. Cum adică ai musafiri? Vasile, mama nu e bine. Nu știu dacă mai apucă noaptea. Maria are musafiri. Măcar tu să vii. Vă strigă pe amândoi. Cum adică ești răcit? E mama. Doctorul se uită la mine. Deci? Nu vine nimeni. Am vorbit cu 2 străini.
Laura Stanciu
Mi-e frică de cuțite. Am nimerit lângă zece rânduri de zimți doar din cauza ei. M-a șters cu șervetul și m-a pus aiurea. Acum e seară, dar dacă ăla mic o avea poftă de înghețată, va deschide sertarul și mă va vedea. Altfel nu pot scăpa din organizatorul ăsta de tacâmuri. O noapte printre brute îmi trebuia mie? Surorile mele nu mă strigă, mamele noastre nici nu știu în ce situație mă aflu. Dacă nu am noroc deloc, mă vor găsi abia la micul dejun. Ce n-aș da să aud Vreau o linguriță de miere, mama.
