Mbombo e trist. O ține în brațe pe Tincuța, pe canapea, și i se destăinuie: De când venit Congo, nu simt bine. Lumea uitat strâmb chind ținut mâna la tine pe stradă. Tata tău, Pricop, spus stau departe de tine. Doar mamica Vera buna, ajuta la mine. Tincuța îl mângâie pe curea și îl consolează: stai liniștit, știu ce trebuie să facem. Te învăț să joci sârba și să cânți în gura mare "M-a făcut muica oltean". Și încă ceva, la care trebuie mult antrenament: să nu mai pici sub masă după primul pahar de zaibăr.
Andra Toropoc
Au luat-o de la aeroport, copiii au pupat-o stingheri, au urcat repede în mașină și tăceau. Și soțul ei tăcea, doar o îmbrățișase fugar remarcând cum atârnă pieile pe ea. O duruse, demult nu-i mai spusese vorbe bune, cam de când ea muncea departe. Atent la drum, el nu a văzut mesajul primit, dar ea l-a citit clar: s-o lași acasă și să vii înapoi, sunt fierbinte, iubitule. L-a întrebat cine este. A privit-o rece, ca pe-o venetică ce-i încurca viața. Și la radio se cânta I wanna know what love is.
Roxana Catana Tarhon
Am ajuns aici din întâmplare. Mi-ar plăcea să-mi fac noi prieteni, dar astea sunt atât de diferite. Unele au tot timpul limba ascuțită; altele sunt mereu înțepătoare. Mă împung non-stop. Sunt tăioase fără motiv; mă rănesc cu felul lor de-a fi. Se dau mari c-au văzut țara-n lung și-n lat. Normal, parcă eu nu știu că stăpânii când merg în concediu mănâncă în cameră? Nu-și face nimeni supă la pensiune. Of, cum să-i atrag atenția netotului ăsta că a pus o lingură în rastelul de cuțite și furculițe?
