Creierul zăcea flasc în carcasa cu sprâncene ridicate a mirare. Gândea în limba engleză și asta doar în timpul liber. O doamnă letală îl împinse ușurel cu arătătorul. Nu mușcă doamnă, zise argentinianul subțirel, râzând. Doamna se așeză confortabil și, temătoare, șopti: dar doare? Nicidecum. Lama scânteie scurt și capul se prăvăli pe gresie, mormăi o sudalmă, încercă o evadare, dădu nas în nas cu celălalt și se topi când auzi: oh, I've been looking for you for such a long time, no phone, no address, where were you?
Yuka Brevi
Bă, tu trebuie să testezi fata. Simplu. O servești cu o banană. Dacă o crănțăne ca pe un castravete, în timp ce îți spune diverse, o iei imediat de nevastă. Nu contează dacă vorbește cu gura plină, că nu e Elisabeta la dineu. Dacă o mănâncă delicat și, în același timp, te privește fix, oricât de brutal te-ar strânge chiloții, uiți unde stă. Să o ia altul. Așa fac bărbații adevărați, fiule. Asta e învățătură veche, nu chiar de pe vremea lui Neagoe, e cam de când au ajuns bananele cu vaporul la noi, în port.
Monica Aldea
Traversau orașul pe lângă biciclete. Grig pleca în Canada, Sânziana la studii cu celebrul pictor Giovanni Zarella. Un an trece repede, ca ploaia asta de vară, zise brusc fata, ori ca un vis. Vei vedea când te întorci primele mele tablouri. 20 de ani de atunci. Nu încetase să o caute. Telefonul vibră și primi locul de întâlnire cu detectivul particular. Ajunse la un atelier de pictură. În vitrină un tablou cu doi tineri pe biciclete. În colțul de jos, citi cutremurat - Grig și Sânziana - nemurire.
