01.04.2024
Bună. Este ora 01:07 când încep să scriu aceste rânduri. Ce urmează să citești nu este un articol, o "lucrare", ci un exercițiu de introspecție, un exercițiu pe care vom încerca să-l structurăm ca o poveste. Mă tot întreb de ce ar trebui să scriu. Merită, este relevant? Dar simplul fapt că aceste întrebări mă macină de o bună bucată de vreme, mai precis de vreo trei luni de zile de când tot amân să mă apuc de scris, găsind tot felul de scuze (dintr-o posibilă frică) denotă că există această dorință de a așterne pe "hârtie", fie ea și virtuală, gândurile și sentimentele pe care le țin în mine. E o provocare pe care am acceptat-o și pe care vreau să o duc la bun sfârșit. O provocare cu și pentru mine însumi. Așadar, în rândurile ce urmează o să (îmi) relatez despre anul 2023, iar la final vom vedea ce concluzii tragem.

Iarnă

Imaginea pe care încă mi-o amintesc viu este cea a primului răsărit de soare din an. Era frig, dar nu cât să îngheți. Cerul era stacojiu. Pe străzi încă multă liniște. Singurele zgomote care spărgeau tăcerea erau ori ciripitul rătăcit al unei pasări ori motorul vreunui uber cu petrecăreți obosiți în el. Mirosea a calm, a pace, a un început promițător. Această atmosferă adormită nu a durat prea mult însă. Nici mai devreme, nici mai târziu de cinci ianuarie am reînceput repetițiile pentru următoarea premieră ce avea să aibă loc la teatru (Teatrul Național Iași - nota LiterNet). Am reintrat în ritmul normal de lucru destul de repede și la fel de repede a venit și ziua cea mare (16 februarie - nota LiterNet), când aveam să scoatem spectacolul (Molière. Improvizația de la Versailles, un spectacol de Ovidiu Lazăr - nota LiterNet) în fața publicului.


Primăvară

Acest anotimp a stat sub semnul stresului. Anul 2023 a marcat, printre altele, terminarea studiilor de masterat, deci am avut de redactat o lucrare de disertație, lucrare care trebuia trimisă până la un termen limită. Nu știu alți cum sunt, dar eu, fie că vreau, fie că nu, reușesc să las totul să fie făcut cât mai aproape de termen cu putință. Unii ar putea spune că procrastinez, aș putea spune și eu la fel, dar ce exemplu aș da atunci?

Prin aprilie, s-a dat un casting la teatru. Din păcate nu am reușit să ajung. Tot răul spre bine. Luna aceea nu aveam nici spectacole la teatru, nici alte repetiții. Astrele nu se puteau alinia mai bine să-mi ofere contextul perfect pentru a-i da bătăi la scrisul lucrării de disertație. Zis și făcut. Multe seriale mai târziu, zile și nopți nefructificate și o durere de lombar, cu precădere pe partea stângă (sunt stângaci, dar nu cred că are vreo legătură), am reușit și am trimis cele patruzeci de pagini la deadline. Îmi dau seama că pentru unii poate părea puțin: "Cum să stai o lună să te chinui cu un număr așa de banal de pagini", dar când presiunea te apasă, orice impediment, cât de mic ar fi, pare monumental. După ce am apăsat ultimul save, m-a copleșit o liniște interioară, o mulțumire că am reușit să respect data limită. Am petrecut, detaliile sunt de prisos, doar credeți-mă pe cuvânt. :)

Vară

Dacă natura prinde viață primăvara, eu am "înflorit" odată cu venirea lunilor calde. Stagiunea la teatru s-a terminat. Examenul de disertație l-am trecut cu brio, acum ce rămâne de făcut? Recăpătarea energiilor consumate în prima partea a anului. Și ce mod mai bun de a-ți reîncărca bateriile decât călătorind? Așa se face că mai mult am fost plecat de acasă pe parcursul verii. Sunt sigur că acum, dragă cititor te întrebi "unde?". Dacă aș putea, ți-aș arăta harta de la Google Maps, că tot îmi ține evidența deplasărilor. Dar ca să nu rămâi cu întrebări fără răspuns, o să-ți spun eu. Ei bine, am pornit într-un City Break de câteva zile la Brăila cu ocazia festivalului dulciurilor. După această excursie dulce, am plecat într-un turneu de zece zile în trei orașe: Timișoara, Oradea și Suceava. O săptămână mai târziu, alt mic popas la Bistrița. Și ce vară ar fi aceea fără un trip la mare. Știți ce e mai mișto decât o vacanță la mare? Două. Uite așa se face că în vara lui 2023 m-am bălăcit pe litoralul nostru (căci înotat ar fi mult spus) și am reușit, pentru prima oară, să vizitez și faimoasa Grecia, Corfu, ca să fiu mai precis (nu o să mă apuc să compar plajele sau mai știu eu ce căci nu sunt ghid turistic). Am fi tentați să credem, neavând nici indici temporali, că vacanța e pe terminate. Ei bine, la două zile de la întoarcerea în țară, am mai reușit să plec o săptămână la Suceava, dar nu ca să fac turul bisericilor de acolo, ci la Festivalul Medieval organizat la Cetatea de Scaun. Întoarcerea de la Suceava marchează punctul de final al acestui capitol.


Toamnă - Iarnă

După cum puteam observa, a fost o vară încărcată. Dar cu energie pozitivă, oameni frumoși și experiențe care te fac să bucuri din plin de viață. (știu că sună cam pompos, dar înțelegeți ideea).

Călătoriile însă nu s-au oprit. Sezonul rece a adus cu el "excursiile" mai puțin plăcute. Am schimbat registrul de la exterior la interior. Stagiunea începuse, în paralel puneam bazele unui spectacol independent. Totul părea bine, dar ceva mă tot măcina, niște sentimente care mă nelinișteau și încet, încet, mi-am dat seama că nu aveau legătură cu partea profesională.

Ironic cum, la venirea toamnei, nu numai florile se ofilesc. Oricât aș fi încercat să mă distrag prin muncă, repetiții sau alte activități, simțeam un nor deasupra capului, așa cum vezi în desenele animate. La urma urmei, oricât ai fugi, în final trebuie să recunoști că obosești și cazi. Dar poți alege să te ridici. Și asta am ales, să mă ridic și să cer ajutor și cred ca e printre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut pe parcursul anului. Odată cu întâlnirile, apar și despărțirile, care lasă și ele ceva în noi, mai mult sau mai puțin plăcut.

Concluzii

Cam aceasta ar fi retrospectiva mea pe anul 2023. Dacă ai ajuns până aici, mulțumesc. Dacă nu ai citit și ești curios doar de acest capitol, află că a fost un an bun, chiar foarte bun. Fortuna (zeița, nu casa de pariuri) mi-a surâs. Mi-am găsit un loc în teatru. Mi-am dat voie să mă deschid mie însumi, ca mai apoi să reușesc să o fac și cu ceilalți (dovadă acest mic text). Cred că a fost un an în care am învățat să mă iubesc un pic mai mult. Sunt cu adevărat recunoscător. Nu am pretenția ca tu să fi învățat ceva de aici, sau eu să fi dat cuiva vreo lecție de viață, departe de mine pretenția asta. Nu de asta am scris. Nu pot decât să mă bucur dacă ceva din ce am relatat mai sus a rezonat cu tine, a trezit un mic fior, de orice fel.

O să închei mulțumind: mie, pentru curaj și ție, cititorule, că ai fost aici.

*  
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând decideți să ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus