Actul creativ: un mod de viață

Rick Rubin este deținătorul a nouă premii Grammy, numit "unul dintre cei mai influenți 100 de oameni ai lumii" de revista Time și "producătorul cu cel mai mare succes din toate genurile muzicale" de către Rolling Stone. A colaborat cu unii dintre cei mai cunoscuți artiști, printre care se numără: Tom Petty, Adele, Johnny Cash, Red Hot Chili Peppers, Beastie Boys, Slayer, Kanye West, The Strokes, System of a Down și Jay-Z.
#1 New York Times bestseller
"Mi-am propus să scriu o carte despre ce trebuie să faci pentru a crea o operă de artă grozavă. În schimb, a ieșit o carte despre cum să fii." (Rick Rubin)

"Legendarul producător de artiști - de la Adele la Black Sabbath și de la Johnny Cash la Jay-Z - sintetizează cunoștințele acumulate de-a lungul unei cariere strălucitoare, dezvăluind cum se poate obține tot ce este mai bun de la muzicieni și oferind, în același timp, lecții utile pentru noi, ceilalți." (Financial Times)

"O operă literară transcendentă, care sugerează că universul încă ne zâmbește, în ciuda tuturor semnelor potrivnice." (The Wall Street Journal)

"O întrebare existențială despre natura creativității, a artei și a apartenenței la rasa umană... o privire profundă asupra unuia dintre impulsurile umane fundamentale." (Big Issue)

"Rick Rubin este definiția geniului creativ care și-a adunat toată înțelepciunea laolaltă pentru a crea, probabil, cea mai inspirată carte despre creativitate pe care am citit-o vreodată." (Matt Haig)


Am adunat o mână de semințe - adică de puncte de pornire și de posibilități. Acum intrăm în a doua etapă, faza Experimentării.

Alimentați de valul inițial de entuziasm provocat de descoperirea punctului de plecare, ne jucăm cu diferite combinații și posibilități pentru a vedea dacă vreuna dintre ele dezvăluie felul în care sămânța vrea să se dezvolte. Gândiți-vă la asta ca la o căutare de-o viață. Încercați să vă dați seama dacă puteți face semințele să prindă rădăcini și din ele să răsară un lăstar.

Nu există o cale corectă de a experimenta. Vorbind la modul general, vrem să începem prin a interacționa cu semințele și a dezvolta punctul de plecare spre diferite direcții. Cultivăm fiecare sămânță, la fel cum grădinarul creează condițiile optime pentru a înlesni creșterea.

Asta este una dintre părțile amuzante ale unui proiect, pentru că nu există nicio miză. Te joci cu formele și vezi ce se conturează. Nu există reguli. Cultura obținută va arăta diferit pentru fiecare artist și pentru fiecare sămânță.

Dacă sămânța noastră este un personaj dintr-un roman, poate că vom extinde lumea în care trăiește, vom dezvolta o poveste de fundal sau devenim chiar noi personajul și începem să scriem din punctul lui de vedere.

Dacă sămânța este o poveste pentru un film, poate că vrem să explorăm diferite decoruri. De pildă, diferite țări, comunități, perioade de timp sau realități. Piesele lui Shakespeare, de exemplu, au fost adaptate și transformate în filme acoperind o gamă largă de decoruri, de la bandele de stradă din New York până la samurai, din Santa Monica până în cosmos.

Pot fi explorate nenumărate direcții și, până când nu le testăm, n-avem cum să știm care dintre ele ne va duce spre o fundătură sau care ne va călăuzi către tărâmuri noi. În cazul unui cântec, solistul poate reacționa imediat la o anumită linie melodică, iar piesa respectivă se poate dezvălui pe loc. Alteori, cu toate că vocalistul găsește linia melodică foarte convingătoare, o ascultă de o mie de ori și tot nu reușește să scoată nimic din ea.

În această fază, nu încercăm să ne dăm seama ce variantă progresează mai mult sau mai repede, ci care este cea mai promițătoare. Ne concentrăm pe înflorire și așteptăm să recoltăm. Generăm posibilități în loc să le eliminăm. Editarea prematură poate închide drumuri către priveliști superbe, nemaivăzute până atunci.

În faza de Experimentare, ne împiedicăm de concluzii. De cele mai multe ori, ele ne surprind sau ne provoacă, în loc să ne împlinească așteptările.

Vechii alchimiști chinezi aflați în căutarea nemuririi amestecau salpetru, sulf și cărbune. Astfel au descoperit cu totul altceva: praful de pușcă. Nenumărate alte invenții - penicilina, plasticul, stimulatoarele cardiace, bilețelele tip post-it - au fost realizate accidental. Să ne gândim la cât de multe invenții care ar fi schimbat lumea s-au pierdut pentru că cineva a fost atât de concentrat pe obiectivul lui, încât a ratat descoperirea aflată chiar în fața sa.

Miezul unui experiment este misterul. Nu putem prezice încotro ne va duce o sămânță sau dacă va prinde rădăcini. Rămâi deschis la nou și la necunoscut. Începe cu un semn de întrebare și îmbarcă-te pentru o călătorie de descoperire.

Profită cât poți de energia inerentă seminței în sine și fă tot ce poți să n-o tulburi. Poate că vei fi tentat să intervii și să-i canalizezi dezvoltarea spre un obiectiv specific sau o idee preconcepută, lucru care s-ar putea să nu ducă spre cea mai productivă dintre posibilitățile ei, în această etapă a procesului.

Permite-i seminței să-și urmeze propria cale spre soare. Va veni mai târziu și timpul pentru diferențieri. Deocamdată lasă loc magiei să se desfășoare.

Nu este obligatoriu să încolțească toate semințele. Dar există, poate, un moment potrivit pentru fiecare. Dacă o sămânță nu pare să se dezvolte sau să reacționeze, ia în considerare depozitarea ei pentru mai târziu, în loc s-o arunci.

În natură, unele semințe rămân în stare latentă, în așteptarea anotimpului celui mai potrivit pentru creșterea lor. Acest lucru este la fel de valid ca și arta. Există idei al căror timp nu a venit încă. Sau poate că timpul lor a venit, dar tu nu ești pregătit încă să te implici. Alteori, dezvoltarea unei anumite semințe ar putea arunca lumină asupra alteia, latente.

Unele semințe sunt gata să germineze instant. Poate că începi experimentarea și te trezești desăvârșindu-ți lucrarea și fiind mulțumit de rezultat. Sau poate că ajungi la jumătatea proiectului și nu-ți dai seama încă încotro se îndreaptă acesta.

Adeseori, chiar dacă ne pierdem entuziasmul, continuăm să lucrăm la o sămânță, considerând că munca depusă trebuie să dea roade până la urmă, pentru că am investit atât de mult timp în ea. Dacă energia continuă să scadă nu înseamnă obligatoriu că sămânța este proastă. Poate că, pur și simplu, nu am găsit experimentul potrivit pentru ea. Poate că trebuie să ne dăm un pic deoparte și să schimbăm perspectiva. S-ar putea să alegem s-o luăm de la capăt sau s-o lăsăm deoparte și să le cernem pe celelalte.

Rezultatul nu-l decidem noi. Acordă atenție fiecărei semințe, indiferent de ceea ce crezi că ar putea deveni ea, și așteaptă-te să primești un răspuns minunat.

Dacă ai o singură sămânță - o viziune foarte specifică pe care vrei s-o duci cu tine - este în regulă. Nu există drum corect sau incorect. Pe de altă parte, ai putea lua în considerare și posibilitatea ca sămânța să se dovedească a fi o limitare, pentru că nu mai profiți de tot ceea ce ai în tine. Deschiderea către diferite posibilități te duce într-un loc în care vrei să mergi și în care poate nu știai că vrei să ajungi.

Să știi ce vrei să faci și să și faci, aceasta este lucrarea meșteșugarului. Să începi cu o întrebare și să te folosești de ea pentru a conduce aventura descoperirii, aceasta este opera artistului. Surprizele ivite pe drum îți pot extinde creația și chiar forma de artă în sine.

Când înflorește o plantă, vedem viața țâșnind din fiecare tulpină, frunză și floare. Cum știm când înflorește o idee?

Adeseori, cei mai preciși indicatori sunt emoționali, nu intelectuali. Entuziasmul pare să fie cel mai bun barometru pentru selectarea semințelor asupra cărora să ne concentrăm. Ne face plăcere când vedem că începe să se închege o lucrătură interesantă. Este vorba despre acel sentiment care te umple de energie și care te face să-ți dorești mai mult. Sentimentul care te face să te apleci în față, plin de interes. Urmărește energia aceea.

Pe parcursul fazei de Experimentare, dăm atenție acestei reacții naturale de fascinație care ia naștere în trupul nostru. Va veni și momentul în care mintea să analizeze lucrurile, dar nu acum. În această etapă ne urmăm inima. La un moment dat, vom putea să privim înapoi și să înțelegem de unde a apărut acest sentiment. Alteori, n-o vom putea face și este în regulă și așa. Deocamdată nu trebuie să ne preocupe acest lucru.

Dacă, într-un fel sau altul, două idei par să cântărească la fel de mult, iar una are potențialul evident de a se transforma în ceva minunat și cealaltă are un potențial mai mic, dar pare mai interesantă, urmărește-ți fără grijă interesul. Bazează-ți deciziile pe sentimentul interior de generare a emoției și observă ce-ți stimulează interesul. Întotdeauna acest lucru îți va sluji exemplar lucrarea.

Eșecul este informația de care ai nevoie ca să ajungi acolo unde îți dorești.


Amestecă albastru și galben și vei obține verde. Adună doi cu doi și vei obține patru.

Când combini elemente de bază în cursul obișnuit al vieții, multe dintre ele sunt predictibile.

Când creezi artă, suma totală a părților sfidează adesea așteptările. Teoria și practica nu sunt mereu în acord. Formula care a mers ieri s-ar putea să nu mai funcționeze și mâine. Soluțiile verificate sunt, uneori, cel mai puțin folositoare.

Există o prăpastie între imaginație și realitate. S-ar putea ca o idee să pară strălucită în mintea ta, dar, odată pusă la treabă, să nu funcționeze deloc. O alta poate părea jalnică la început pentru ca apoi, după execuție, să fie exact ceea ce căutai.

A respinge o idee pentru că nu funcționează în mintea ta înseamnă să faci un deserviciu artei. Singurul mod în care vei ști cu adevărat dacă ideea funcționează este s-o testezi. Și dacă ești în căutarea celei mai bune idei, atunci testează tot.

Pune-ți cât mai multe întrebări de genul "Dar dacă...?" Dar dacă acesta ar fi primul tablou pe care l-a văzut cineva în viața lui? Dar dacă înlătur toate adverbele? Dar dacă reduc din volumul celor mai zgomotoase părți? Caută diferite polarități, ca să vezi cum îți afectează ele lucrarea.

Ai putea să adopți o regulă temporară care să spună că nu există idei proaste. Testează-le pe toate, chiar și pe cele care par dezamăgitoare sau e greu de crezut că vor funcționa.

Această metodă devine deosebit de utilă în eforturile de grup. Adeseori, când lucrăm alături de alții, sunt avansate tot felul de idei care ajung până la urmă să fie în competiție. Bazându-ne pe experiență, s-ar putea să avem impresia că știm ce și-a imaginat fiecare persoană și cunoaștem rezultatul.

Cu toate astea, este imposibil să știm exact ce gândește altcineva. Și dacă nu putem anticipa cum vor merge propriile idei - fiindcă nu putem! -, cum am putea trage concluzii despre ce-și imaginează altcineva?

În loc să dezbatem la nesfârșit care dintre soluții va funcționa mai bine, am putea să ieșim din zona cuvintelor. Pentru a ne cântări cu adevărat alegerile, este necesar să le aducem în lumea fizică. Să le punem în acțiune, să le scoatem la joacă sau să le structurăm într-un model. Ideile nu sunt avantajate de descrierea lor.

Vrem să creăm un cadru unde luarea deciziilor se produce independent de forța înșelătoare a persuasiunii. Persuasiunea conduce la mediocritate. Pentru a fi evaluate, ideile trebuie să fie văzute, auzite, gustate sau atinse.

Este cel mai bine ca acela care a avut ideea fie s-o demonstreze, fie să-i supravegheze execuția până când se potrivește cu ceea ce și-ar fi dorit el să sugereze. Acest lucru va preveni apariția neînțelegerilor.

Odată ce ideea ți se înfățișează în expresia ei deplină, s-ar putea dovedi cu mult mai bună decât ți-ai imaginat-o vreodată. S-ar putea chiar să fie o potrivire perfectă. Sau ar putea fi exact ce te-ai așteptat. Ceva tot vei câștiga din proces, indiferent de rezultat. Îngăduie-ți să te fi înșelat și experimentează bucuria de a fi surprins.

Când încerci mai multe modalități de a rezolva un puzzle, nu există greșeli. Fiecare soluție eșuată te duce mai aproape de cea care va funcționa. Evită să te atașezi de particularitățile problemei. Extinde-ți câmpul vizual. Dacă ideea respectivă poartă proiectul undeva, într-un loc cu o încărcătură energetică mai puternică, urmează acea nouă direcție. Pretenția de a controla o lucrare de artă este la fel de nebunească precum aceea de a cere unui stejar să crească potrivit voinței tale.

Permite-i creației să se dezvolte în direcția pe care o caută ea, să evolueze în concordanță cu starea ei naturală și să aibă propria viață. Bucură-te de călătoria ciclică prin toate permutările necesare, pentru a dezvălui adevărata formă a operei.

Când greșești drumul, ți se oferă ocazia de a vedea priveliști pe care altminteri nu le-ai fi văzut.