Blocați în interbelic. Eternul interbelic.
Sîntem deja prizonierii unui dublu război care va sărăci și va extremiza (va împinge spre extremizare, va obliga obiectiv, automat, reflex la extremizare) Occidentul. Pe de o parte, pe o latură, Putin a reușit deja, indiferent de sfîrșit, să oblige Occidentul să-și iasă din tihnă, din pacea epocală atît de greu obținută, și să-și deplaseze resursele dinspre loisir și dezvoltare tehno-democratico-ecologică și tehno-durabil-economică (tehnicul fiind prevalent și unificator) spre o economie de război pentru "parcul" de încercare și distrugeri care este, astăzi, Ucraina. Europa nu încetează să uite că Rusia înseamnă resurse, că are capacități în primul rînd spațio-temporale infinite, resurse sălbatice (și de sălbăticie) nesfîrșite, "inumane", pentru a-i secătui pe bogații pașnici. În și cu Rusia te pierzi, Rusia te pierde.
În plus, ca și cum războiul (propriu-zis) nu ar fi de ajuns pentru a sărăci Occidentul sau a-l face să stagneze (să mai termine odată cu fantasmele "progresismelor" ecologico-democratice!), China se alătură și se adaugă Rusiei pentru a prinde, împreună, conjugat, lumea istorică (Occidentul) în clește, solicitînd-o contradictoriu, disruptiv - adică abia astfel total, exhaustiv -, printr-un dublu război care epuizează însăși noțiunea de război din două direcții despre care se spunea și încă se consideră că se opun, că s-ar afla ele însele într-un "război" structural, conceptual: război și comerț, războiul propriu-zis (militar, armat) și războiul comercial.
Rusia deturnează producția Occidentului golindu-i, astfel, piețele pe care hiper-producția de mărfuri a Chinei, care nu poate fi absorbită de piața internă chineză, poate, astfel, să pătrundă triumfal.
Aceasta este situația actuală, și este una de prizonierat "latent", "implicit", "obiectiv". Neîncetînd să se retragă, mai degrabă pragmatic decît vinovat, din lumea pe care a modelat-o și să se pacifice intestin, Europa, Occidentul european și-a cedat "agentivitatea", iar azi pasivitatea, de-subiectivarea și dez-activarea lui ca agent istoric își atinge nu doar paroxismul, ci chiar un moment de inflexiune cînd poate deveni auto-invazie - adică multiplă și profundă regresie implozivă. Presiunile externe sînt enorme, și lor li se adaugă deja și multe interne. Persistînd în metafora organic-medicală, încep oare organele să cedeze, devine cumva funcționarea organică europeană una de tip canceros?
Cred că întotdeauna provocatorul și interesantul Peter Sloterdijk are dreptate în lecția sa inaugurală, de zilele trecute, de la Collège de France: Europa trebuie să se obișnuiască să fie, asemenea omului musilian, un continent "fără calități".
Sîntem deja prizonierii unui dublu război care va sărăci și va extremiza (va împinge spre extremizare, va obliga obiectiv, automat, reflex la extremizare) Occidentul. Pe de o parte, pe o latură, Putin a reușit deja, indiferent de sfîrșit, să oblige Occidentul să-și iasă din tihnă, din pacea epocală atît de greu obținută, și să-și deplaseze resursele dinspre loisir și dezvoltare tehno-democratico-ecologică și tehno-durabil-economică (tehnicul fiind prevalent și unificator) spre o economie de război pentru "parcul" de încercare și distrugeri care este, astăzi, Ucraina. Europa nu încetează să uite că Rusia înseamnă resurse, că are capacități în primul rînd spațio-temporale infinite, resurse sălbatice (și de sălbăticie) nesfîrșite, "inumane", pentru a-i secătui pe bogații pașnici. În și cu Rusia te pierzi, Rusia te pierde.
În plus, ca și cum războiul (propriu-zis) nu ar fi de ajuns pentru a sărăci Occidentul sau a-l face să stagneze (să mai termine odată cu fantasmele "progresismelor" ecologico-democratice!), China se alătură și se adaugă Rusiei pentru a prinde, împreună, conjugat, lumea istorică (Occidentul) în clește, solicitînd-o contradictoriu, disruptiv - adică abia astfel total, exhaustiv -, printr-un dublu război care epuizează însăși noțiunea de război din două direcții despre care se spunea și încă se consideră că se opun, că s-ar afla ele însele într-un "război" structural, conceptual: război și comerț, războiul propriu-zis (militar, armat) și războiul comercial.
Rusia deturnează producția Occidentului golindu-i, astfel, piețele pe care hiper-producția de mărfuri a Chinei, care nu poate fi absorbită de piața internă chineză, poate, astfel, să pătrundă triumfal.
Aceasta este situația actuală, și este una de prizonierat "latent", "implicit", "obiectiv". Neîncetînd să se retragă, mai degrabă pragmatic decît vinovat, din lumea pe care a modelat-o și să se pacifice intestin, Europa, Occidentul european și-a cedat "agentivitatea", iar azi pasivitatea, de-subiectivarea și dez-activarea lui ca agent istoric își atinge nu doar paroxismul, ci chiar un moment de inflexiune cînd poate deveni auto-invazie - adică multiplă și profundă regresie implozivă. Presiunile externe sînt enorme, și lor li se adaugă deja și multe interne. Persistînd în metafora organic-medicală, încep oare organele să cedeze, devine cumva funcționarea organică europeană una de tip canceros?
Cred că întotdeauna provocatorul și interesantul Peter Sloterdijk are dreptate în lecția sa inaugurală, de zilele trecute, de la Collège de France: Europa trebuie să se obișnuiască să fie, asemenea omului musilian, un continent "fără calități".