Primăvăraticu' ista di băiet s-o oroșănit acu șî ș-o luat șelular cu aplicații. Șicâ acu pețitu' ori vânătoarea florilor di primăvară ari loc onlain. I-o zîs într-un fel, da' nu știu dac-am prișeput. La cum arată, i-am zîs câ mai digrabâ vâneazâ babi. Cum își leapădâ una cojocu', cum treși la următoarea. I-am zîs șî sî șii cu băgari di samâ, cî poati l-o trăzni Tindărașu ista. Nu m-o ascultat. Nouă luni mai târzâu m-o anunțat c-însămânțarea di as' primăvară o prins muguraș șî acu' s-o pricopsit c-un Kindăraș.
Gheorghiță Mircea
După mii de glisări o alese. Părul negru, ochii negri și privirea întunecată, toate erau așa cum își dorise și o avea în minte de atâția ani de când îl părăsise. Întâlnirea programată era în noaptea asta. Nu i se părea ciudată nici adresa întâlnirii, primise doar coordonatele. Conducea îndrumat de voce. Cu cât se apropia, vocea devenea una feminină ce îl chema. Când a coborât, era la marginea unei prăpăstii negre sub un copac uscat în care o pasăre neagră părea să îl aștepte. O vrei pe Leonore? Va veni? Nevermore.
George Dometi
În fața blocului turn ghioceii urmăresc rușinați, cu capetele plecate, intrarea mea în scară. Nici mie nu-mi vine să cred că o fac. Eu, un tânăr educat, să-l accesez doar ca să. Foarte emoționat, cu cămașa umectată de curiozitate și nerăbdare, îmi verific respirația, palma transpirată o șterg de pantalonii călcați la dungă. Bat. Îmi deschide o femeie îmbătrânită de singurătate la care urmează să vin timp de 2 ani. Atât mai are de trăit. E oarbă de 20 de ani, are multe cărți și n-are cine-i citi.
