Jin-cum? De ce nu v-ați schimbat numele ăsta complicat, că nu-l ține nimeni minte. Ce-ați pregătit? Shakespeare. Aoleu, ne luați cu de-astea grele. Ce anume? O servitoare din Shakespeare, da. Păi la vârsta dumneavoastră nu prea mai sunt multe de jucat. 42 aveți? De-acum o să jucați numai mame și servitoare. Altceva, ne mai spuneți? Un text scris de dumneavoastră? Nu, nu mai pot cu actorii care scriu. Vărsați toate frustrările cum vă vine la gură și gata, sunteți și dramaturgi. Afară. Următoarea.
Alina Ilie
În primele unsprezece nu a reacționat, așa că se pregăteau pentru ce nu-și imaginau vreodată. A venit a douăsprezecea noapte cu strângerea degetelor tatei, căci era rândul lui la veghe. Ațipise, dar simțind atingerea maimuțicii, cum o alinta când îi sărea în cârcă de pe canapea, a făcut ochii mari și a început să strige după asistente. În a treisprezecea zi de la leșinul inexplicabil, Anuța deschise ochișorii spre a întâlni privirile celor mai fericiți părinți din lume. Mami, de ce plângi? Tati, v-am supărat?
Elena Fermuș
Șampanie, artificii, lume multă, an nou și ei ținându-se de mână. 3, 2, 1, 0. Vrei să fii soția mea? Așa a cerut-o în căsătorie. Și iar artificii, prieteni, rochie albă, papion și luna de miere. Champs-Élysées. Un vis împlinit. Căminul, câinele, lista cu nume pentru copii. Răsfăț din iubire. Dar nu a durat. Blestem? Destin? 3 ceasuri rele au îmbrăcat-o în rochie neagră, în lacrimi mii și dor ce doare. Cu sufletul de veghe la sufletul pereche. Abia în a douăsprezecea noapte a putut să doarmă. Și s-au găsit în vis. Oo, Champs-Élysées.
