Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Scrieți o povestire pe baza textului cu Pichi, descărcat de mine de pe Facebook - autor necunoscut. Textul se poate citi aici."
O simplă discuție
Mihai Buzea
Mihai Buzea
- Luați loc.
- Mulțumesc, scumpa! Of, ce-mi place mie la tine... totul e așa de... de fapt, de tine îmi place, dragă! Mă faci să mă simt la largul meu, cu tine simt că pot vorbi orice! Că, să-ți spun ca-ntre femei, mi s-a acrit de țopârlani. Să nu fi fost Pichi, demult plecam din țara asta de maimuțe. Babuini! Tu nici n-ai idee, draga mea...
- Nu se fumează, îmi pare foarte rău.
- Nu-i nimic, scumpa, nu-i nimic, o să fumez după. Eu nu sunt dependentă, să știi! Mai mult fumez așa, de fiță, cum să-ți spun... când gesticulez cu o țigară între degete, am senzația că îmi ordonez mai bine gândurile! O copilărie, da, știu. Nu mă certa și tu, scumpa! Hai, glumesc, nu te bosumfla, că nu-ți stă bine cu botic. Mie îmi stă. Păi să mă vezi când vreau să-l cert pe Pichi, sau când vreau să-mi cumpere ceva scump... bine, nu scump, că pentru el nimic nu e scump când e vorba de mine, dar știi tu, ceva așa, mai fițos. Ceva așa, ca un moft! Nu zic nimic, ha, ha, ha, o vorbă nu spun, draga mea! Doar mă uit în jos, așa, ca o fetiță mică, și fac botișor - păi cât crezi tu că rezistă Pichi? Nici câteva secunde, tu! Bine, că mă duce și pe mine capul să nu fac asta prea des, să nu abuzez, că așa își pierd proastele bărbații; eu ce să le fac? Ce?! Să-mi fac acuma școală de femei, ha, ha, ha, școală de ținut bărbatul acasă? Dă-le naibii, să se descurce. Eu cum mă descurc, și doar nu m-a-nvățat nimeni - dar vezi tu, draga mea, pe mine m-a și ajutat mintea. Eu n-am avut nevoie să iau lecții, tu, că eu așa m-am născut! Am citit în ei ca-n abecedare, și asta nu de azi, de ieri, nu-nu! I-am simțit dintotdeauna, am știut cum să-i joc, cum să îi fac să vorbească și cum să-i fac să tacă, și nu că le-am pus Doamne iartă-mă pe față, ca altele! Eu am lucrat întotdeauna pe psihic, dragă. E de fapt ușor, dacă e să-ți spun secretul, că ei sunt simpli; drăguți, dar simpli! Bine, drăguți sunt ăi de-s drăguți, nu imensa masă de animale în călduri, care se gândesc numai și numai la treaba aia, și când le dai ce-ți cer, nici pe-aia nu știu s-o facă. Vai de capul lor... auzi, fată, da' al tău cum e?
- E bine.
- Bine, bine, da' cum? Îți dă ce-ți trebuie?
- Nu mă plâng.
- Că Pichi e numai foc, draga mea! Am avut și eu experiențe în tinerețe, doar n-am stat ca muta-n târg când vinde linguri, dar ca peste unul ca Pichi n-am dat niciodată! Mulțumesc lui Dumnezeu că mi l-a scos în cale, că eu, ca să-ți spun drept, cam poftesc, când e vorba de bărbat, de așternut, înțelegi tu. Eu nu sunt ca alea, ca momâile alea reci ca guvizii, nu, draga mea! Păi eu, când iau bărbatul la iubit, foc scot din el, scumpa, foc și pară! Aici nu e vorba de laudă sau de lăudăroșenie, scumpa, dar nici de falsă modestie: așa sunt eu! O fi ceva de la hormoni, de la... tu ce zici?
- E posibil.
- Bine, că și am grijă de mine! Că le mai aud pe câte unele, că auzi la ele, "Fată, cum treci de patruzeci, cum rămâi singură-n pat"! Eu tac. Ele vorbesc, eu dau la spate; păi, normal că nu le mai bagă nimeni în seamă, dacă se fac cât curul vacii! O femeie deșteaptă înțelege chestii, draga mea, își controlează dieta, se cântărește zilnic, merge la masaj, merge la yoga... apropo, mie-mi place hot-yoga! Ție?
- Eu prefer să alerg.
- Da, și jogging-ul e foarte bun, absolut de acord cu tine! Esențial e să avem grijă de noi, scumpa, nu este așa?
- Aveți dreptate.
- Eu...
- Ați obosit, doamnă Petru. E destul pentru azi. Nick, condu-o pe doamna, te rog.
- Pa, scumpa, te pup! Ne vedem poimâine, da?
- Ca de obicei, doamnă Petru. Noapte bună.
Rămasă singură, doctorița formă un număr de telefon și așteptă, numărându-și bătăile inimii. Era emoționată. Putea fi șansa ei la marea carieră. Doctorat, conferințe, articole. Depindea cum își juca mâna.
- Bună seara, domnule profesor! Da, eu sunt, Marta, da, de la Socola, da... vă mulțumesc. Iată pentru ce am îndrăznit să vă deranjez: cunoașteți cazul pacientului meu Roberto Nicolaescu? Da, el, da, fiul ministrului, da... e grav într-adevăr, e foarte grav, dar nu din acest motiv discutăm, domnule profesor. Iată. E primul caz confirmat de personalitate multiplă din România. Nimic diferit față de marile cazuri din America și Marea Britanie, nu, dar pentru noi este totuși primul, și este complet, adică prezintă toate caracteristicile. Da, trei personalități. Două masculine și una feminină... da, știu că nu ați uitat ce am vorbit data trecută... nu, niciuna din cele masculine nu este strict homosexuală, nu. Da, știu că nu asta ați spus, domnule profesor! Da, e vorba de un boxer și de un creator de modă, iar cea feminină este a unei femei întreținute, de aproximativ vârsta mamei pacientului... da, doamna procuror general. Da, înțeleg. Este un caz extrem de sensibil. Da, desigur. Oricând, domnule profesor! Credeți că ați putea parcurge articolul meu? Da, cel pe care vi l-am trimis luna trecută. Nu, n-am notat niciun nume, doar inițiale. Da, absolut. Da, înțeleg. Niciun cuvânt nimănui, clar. Vă țin la curent. Vă mulțumesc pentru timpul dumneavoastră, domnule profesor! Multă sănătate, o seară cât mai bună!
Doctorița se lăsă pe spate în fotoliul adânc, inspiră prelung și șopti cald:
- Futu-ți gâții mă-tii de boșorog atârnător... nu ți-ar mai muri mulți înainte!