Vreme rece, de toamnă, cu un pic de ceață, specifică orașelor așezate în văi. Dar la un moment dat iese soarele și imediat orașul capătă culoare și începe să zâmbească. Avem o zi plină la Karlovy Vary și se pune întrebarea încotro s-o luăm mai întâi? Cum să facem să vedem cât mai multe?
O luăm întâi spre parcul orașului, nu foarte mare, dar plăcut. Și mai plăcut este să descoperim arhitectura specifică, ba chiar și o colonadă mai mică, dar plină de grație. Aceeași dantelărie...
Este vorba de colonada care protejează Izvorul Parcului (cz. Sadová kolonáda, germ. Parkbrunnen). Pe vremuri, una dintre zonele cele mai bune ale stațiunii, dar și acum aici se găsesc numeroase clădiri bine întreținute, hoteluri, restaurante.
Parcul este oarecum atipic pentru stațiunile balneare, este amplasat în mijlocul localității de astăzi, este mic, nu are amploarea altor parcuri de stațiune balneară (cum este cazul la Trenčianske Teplice spre exemplu), îi lipsește rețeaua de alei pe care te poți pierde, iar lacul... lacul este mic, foarte mic. Nici vorbă de lebede sau de bărci de agrement.
În apropiere se găsesc fostele Băi Elisabeta (germ. Elisabethbad), astăzi numite neutru: Băile nr. 5, o clădire splendidă, un adevărat palat balnear în care poți intra, te duci la un medic balneolog care te consultă și poți începe "să-ți iei apele" sau să urmezi proceduri, tratamente.
Revenim spre marea colonadă a Morii, acolo ne atrage atenția... Becherovka, un chioșc unde se vinde celebra Becherovka, băutura digestivă din buruieni, pe baza unei rețete secrete, aceasta fiind unul dintre cele mai cunoscute produse ale vechiului Karlsbad, la noi cu siguranță cel mai cunoscut.
Urcăm pe strada Pieței, în dreapta descoperim o nouă colonadă, Colonada Izvorului Castelului (cz. Zámecká kolonáda, germ. Schlossbrunn-Kolonnade), care amintește de vechea fortificație medievală din secolul al XIV-lea, din vremea regelui și împăratului Carol al IV-lea, transformată de numeroase dăți de-a lungul secolelor. Din cetate a rămas doar numele și silueta masivă a turnului.
(Fotografia este făcută, evident, seara, dar pe ea se poate observa, exact în centrul ei, Colonada Izvorului Castelului, în stânga o coloană mariană ("Coloana ciumei"), iar în dreapta Castelul).
Urcăm, căci Karlsbadului de altădată nu i-au fost suficiente cele două maluri ale râului Teplá și s-a întins pe înălțimile înconjurătoare, prin câteva artere importante, cum este cea pe care urcăm și prin câteva străduțe mici-mici, mai degrabă scări care duc la următorul nivel. Atât de mare a fost presiunea de a construi în Karlsbad în secolele anterioare, încât s-a construit pe două-trei rânduri de clădiri, până în marginea pădurii. Pe strada pe care urcăm șirurile de hoteluri, pensiuni, restaurante continuă neîntrerupt și, în câteva sute de metri, constatăm că arhitectura se schimbă și ajungem într-o zonă construită în mod evident în perioada interbelică. Urcăm pe alte străzi și reapar vilele de Belle Époque, care defilează cu grație. Zeci de clădiri masive, în mod evident cu locuințe de închiriat pentru pacienții Karlsbadului.
Ajungem într-o zonă mai puțin înghesuită, cu vile masive, înconjurate de vegetație. Este unul din cartierele exclusiviste ale vechiului Karlsbad, cu vile elegante, care au păstrat amprenta arhitecților de pe vremuri: clasicism, istorism, Secession, o sută de ani de arhitectură de lux defilează prin fața noastră. Este cartierul Westend, pe care acidul dar simpaticul Demostene Botez îl pomenește în "evaluarea" pe care a făcut-o cartierelor stațiunii și claselor sociale care se preumblă pe-acolo:
În jurul "Parcului", e cartierul "Kurgaștilor" din mica burghezie [...]. De la Pupp, spre miazăzi, la Imperial și Richmond e cartierul aristocrației [...]. În cartierul "Westend", reprezentanții Marii Britanii se complac nederanjați în "splendida izolare". (Radu Mârza, Călători și pacienți români la Karlsbad, p. 194).
Nume ilustre de vile și palate de stațiune balneare trec prin fața noastră: Villa Smetana, Hotel Trocnov, Villa Ritter, Malé Versailles (Micul Versailles). La un capăt de stradă, biserica rusească. Pe o pajiște observăm bustul lui Karl Marx, care a trecut și el pe aici, în calitate de membru al clasei burgheziei și nu de ideolog al proletarilor din toate țările...
Probabil cel mai cunoscut hotel din cartierul Westend a fost Savoy, unde au locuit numeroase celebrități.
Își făcea reclamă și în presa românească, de exemplu în ziarul Adevărul din anul 1922:
În cartierul Westend, ești sub pădure. Hrănit fiind eu cu atât de multe fragmente și citate despre sutele de kilometri de alei prin pădurile din jurul Karlsbadului, ne-am pornit la drum pe aceste poteci. Din păcate, ele nu sunt întreținute așa cum erau în urmă cu vreo 120 de ani, când Alexandru Vaida Voevod aproape se plângea de starea lor impecabilă...
Unii vizitatori români au scris frumos despre aceste sute de kilometri de alei și am parcurs câțiva kilometri buni din ele având în minte cuvintele lui Iosif Vulcan:
(...) ori încotro te îndrepți pe minunatele alei prin frumoasele păduri, dai de un loc de odihnă, de un restaurant sau de o cafenea confortabilă. Consumațiunile sunt alese, prețurile rezonabile, parcurile îngrijite, adăposturi suficiente pentru caz de ploaie, alimente dietetice de primă calitate, (cf. Radu Mârza, Călători și pacienți români la Karlsbad, p. 206)
sau Demostene Botez:
(...) dealurile din jurul Karlsbadului sunt tăiate de alei și presărate de popasuri intime. Toate pădurile de brad, toate crestele de deal sunt pline de "cafeuri" cochete, înflorite, curate, vesele. Pe alei, e o grabă ciudată de trecători spre aceste cafeuri, unde așteaptă mese colorate, pleduri multiple și o cafea cu lapte reparatoare, ca o compensație pentru auto-maltratarea cu apă fierbinte și metalică... (cf. Radu Mârza, Călători și pacienți români la Karlsbad, p. 213-214).
Kilometrii de alei din pădure sunt neîntreținuți, au trecut decenii de când nu au mai fost reparate una-alta, dar natura e frumoasă și urmele gloriei de altădată ale Karlsbadului sunt prezente la tot pasul. Primul reper la care ajungem este celebra statuie a caprei negre, deși locul poartă numele de "Săritura cerbului":
Pe traseu se găsesc câteva puncte de belvedere, ca niște mici rotonde de fier de la 1900, poate mai vechi, poate contemporane cu colonadele și care te fac să te întrebi despre care dintre celebritățile de care se putea citi în ziarele și revistele ilustrate ale vremii a trecut pe-acolo? ce ministru, ce industriaș, ziarist, dandy, sportsman ori filosof?
Pe formațiunile stâncoase care îți ies adeseori în cale prin pădure descoperi numeroase inscripții, unele mai șterse, altele în stare foarte bună și care amintesc de obiceiul atât de iubit de vizitatorii și pacienții Karlsbadului de a lăsa inscripții sau plăci memoriale în amintirea vizitelor lor, adeseori repetate, în stațiunea balneară. Uneori sunt inscripții puse de anonimi, care și-au notat inițialele, alteori este vorba de capete încoronate în cinstea cărora au fost ridicate adevărate monumente, cum este cazul lui Petru cel Mare.
Aceste monumente erau folosite de multe ori drept suport pentru amplasarea unor inscripții, citate, scurte poezii în cinstea personalității respective. Iată monumentul pus în cinstea prințesei Maria Theresia Charlotte Dauphine, nepoata Mariei Theresia.
În apropiere, o placă explicativă, foarte utilă:
În preajma unuia dintre punctele de belvedere se găsește o construcție care, în alte timpuri, a adăpostit un prosper restaurant cu terasă. Acum e toamnă, extra-sezon, clienți nu mai prea sunt, dar oricum locul este cam prăfuit.
Pe vremea lui Demostene Botez, în anul 1936, altfel stăteau lucrurile...
Cafenelele acestea rustice și colorate, ca și cafeaua cu lapte propriu-zisă, constituiesc prima și nevinovata delectare de la Karlsbad. E o siestă agreabilă și visătoare în condiții admirabile de civilizație și frumuseți naturale. De la un timp, repetând siesta aceasta dimineața și la patru, încep să te cunoască fetele care servesc, să te obișnuiești cu aceeași masă, în același loc; capeți ticuri de pensionar, și suferi ca de-un deranj în ziua in care trebuie să lipsești. (...)
În jurul Karlsbadului sunt mii de kilometri de alei: pentru astmatici și obezi Posthof, Freunschaftsaal și Geysirpark, de-a lungul Tepellului; pentru cei cu ambiții de sportivi: Freundschaftshöhe, Hirschensprung. [...] dealurile din jurul Karlsbadului sunt tăiate de alei și presărate de popasuri intime. Toate pădurile de brad, toate crestele de deal sunt pline de "cafeuri" cochete, înflorite, curate, vesele. Pe alei, e o grabă ciudată de trecători spre aceste cafeuri, unde așteaptă mese colorate, pleduri multiple și o cafea cu lapte reparatoare, ca o compensație pentru auto-maltratarea cu apă fierbinte și metalică. (Radu Mârza, Călători și pacienți români la Karlsbad, p. 203, 213-214).
Cafeaua este în schimb delicioasă și vine la pachet cu o panoramă frumoasă asupra părții mai puțin... balneare a orașului Karlovy Vary, respectiv asupra cartierelor noi, din epoca socialismului.
Panoramele sunt, de altfel, răsplata cea mai importantă pe care o primesc cei ce se plimbă pe aleile stațiunii: vezi stațiunea balneară de la Karlovy Vary ca-n palmă, cu aspectul ei de cutii colorate, așezate una peste alta (cineva compara clădirile Karlsbadului cu niște torturi cu mai multe straturi). De la hotelul cu aspect brutalist-socialist Thermal, trecând prin străzile care străjuiesc râul Teplá și ajungând până la Grand Hotel Pupp și Hotel Imperial, tot orașul îți este la picioare. În depărtare, poți descoperi alte și alte puncte de belvedere care invită vizitatorii stațiunii la noi și noi plimbări pe aleile din pădurile care înconjoară cu generozitate stațiunea.
Pe măsură ce cobori spre oraș, ți se deschid alte și alte perspective...
