Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Să bem şi să ne veselim


Cristina Corciovescu

18.06.2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Românul e băiat de viaţă. El e gata oricând să petreacă. Ieri cu lăutari, azi cu manele. Iar dacă e artist îi plac galele, festivalurile şi premiile.

In cazul cinematografiei, posibila maliţiozitate a unei asemenea afirmaţii are la bază şi o nedumerire: cum se face că la o producţie atât de firavă ne-am creat aşa multe prilejuri de veselie? Iată un calendar: martie - gala premiilor UCIN; aprilie - festivalul B-Est; sfârşit de mai-început de iunie - festivalul Transilvania (TIFF) de la Cluj; august - festivalul de la Sfântu Gheorghe; septembrie - festivalul producătorilor (IPIFF) de la Constanta; octombrie - festivalul filmului documentar etnografic Astra de la Sibiu; noiembrie - festivalul DaKINO. Iată şi o explicaţie: caracterul internaţional al acestor manifestări (cu excepţia premiilor UCIN) contribuie atât la deschiderea cinematografiei noastre spre exterior, cât şi la trezirea din amorţire a unui public care a dezertat din sala de cinema. E într-adevăr de mirare cum festivalurile fac săli pline, iar în restul timpului ele rămân goale.

Cea mai recentă iniţiativă pe această linie aparţine Asociaţiei pentru promovarea filmului românesc (APFR) care, începând cu acest an, organizează gala premiilor Gopo. De ce Gopo, un nume care pentru mulţi se asociază în primul rând cu filmul de animaţie datorită celebrului omuleţ cu floarea? Pentru că Ion Popescu Gopo a făcut şi multe lungmetraje de ficţiune, pentru că a fost o marcantă personalitate internaţională, pentru că a condus mulţi ani breasla cineaştilor în calitate de preşedinte şi, nu în ultimul rând, pentru că sonoritatea numelui său e percutantă, precum Goya, Cesar sau BAFTA. Adică tipul de premii cărora Gopo vrea să li se alinieze. Toate descind din celebrul Oscar: sunt premii naţionale care se decernează la toate categoriile profesionale, la începutul unui an pentru producţia anului precedent; se desfăşoară în două etape - nominalizările şi gala propriu-zisă; toţi cineaştii din ţara respectivă votează pentru stabilirea finalistului; votul e secret până în momentul premierii.

Având în vedere categoriile premiate şi perioada decernării, vor exista voci care să se întrebe dacă nu cumva premiile Gopo dublează premiile UCIN. Nu numai că le dublează, ci au toate şansele să le înlocuiască, în ciuda vechimii acestora din urmă care în 2007 s-au aflat la a 32a ediţie. Cum se poate? Foarte lesne, din câteva motive simple: palmaresul e mai cuprinzător, modul de votare mai democratic (la UCIN premianţii sunt hotărâţi de un juriu, mereu acelaşi, format din membri activi ai Uniunii), iar gala propriu-zisă capătă amploarea unui eveniment şi strălucirea unui spectacol (UCIN-ul s-a mulţumit întotdeauna cu o decernare aproape confidenţială, consemnată în grabă de câteva televiziuni). Acestea sunt însă nişte argumente mai degrabă formale. După părerea mea, dintre cele două gale similare va câştiga cea care va acoperi tot fenomenul cinematografic românesc, mai precis cea care nu va face discriminare între generaţii şi va respecta cu sfinţenie criteriul valoric. Atâta vreme cât vom gândi în termeni de "noi" şi "ei" vom accentua dezbinarea breslei şi fiecare partidă se va mulţumi cu sărbătoarea ei.

Dacă tot tragem cu ochiul la Oscaruri de ce nu luăm exemplul celor de la Hollywood care ştiu să-şi aplaude adversarul atunci când câştigă, să-l felicite şi chiar să-l îmbrăţişeze. Să nu credem că e vorba despre iubire de aproape, că cineaştilor americani le lipseşte glanda invidiei şi că învinşii nu suferă. Ei au însă conştiinţa că formează o familie în care se mai ceartă, îşi mai pun piedică unii altora, dar când ies în lume stau alături.

(Articol preluat din Revista HBO, aprilie 2007)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Basmul fiinţei, Noica - tatăl şi fiul (II), Alexandru Stănescu
Sageata Basmul fiinţei, Noica - tatăl şi fiul (I), Alexandru Stănescu
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cadril, Argentina Firuță (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Darul, Argentina Firuță (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro cum am început să beau cola, apoi cola zero, Andrada Ionescu (3.6/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata Praful de pe tobă
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer