25.06.2007
N-am ştiut dintotdeauna, dar la un moment dat mi-am dat seama că sunt special. Poate pentru că m-am născut înainte de Paşte. Am simţit de la un punct încolo că o altă soartă mă aşteaptă. De când am văzut frigiderul golindu-se şi că rămân printre ultimele ouă am început să bănuiesc şi apoi să sper. "Da, pe mine mă aşteaptă altceva. Nu ştiu exact ce, dar altceva. Eu n-o s-ajung omletă niciodată" îmi spuneam din ce în ce mai sigur.

Într-o zi am fost luat din frigider şi pictat. Ei drace, o mie de furnicături! Am aflat ce-i gâdilatul, am văzut culorile pe pielea mea, am fost fericit cu noile mele straie. După ce am stat aşa o vreme, m-au împachetat şi trimis la Bucureşti. Nu e chiar plăcut să fi tot înfăşurat, înghesuit din toate părţile în numele bunei păstrări. Eu am fost obişnuit cu alt tratament!

Şi am stat aşa la întuneric nu ştiu cât timp, dar mi s-a părut o veşnicie. Îmi părea rău să fi murit aşa fără să aflu mai nimic despre viaţa de ou.

Apoi am fost despachetat. Alt decor şi... surpriză, alte ouă! Toate pictate , aranjate care mai de care; nici nu ştiam în care parte să mă mai uit. Un melanj de perle, ochi galeşi, flăcări, rânjete, gelatină, ţipete compuneau colţul nostru. "Oare ce se va alege de noi?"

Am aflat din discuţiile oamenilor din jurul nostru că urma să fim eggspuse la Muzeul Ţăranului Român alături de alte ouă tradiţionale de Paşti. Curatorii de ouă Ştefan Tiron (aka Megatron) şi Ciprian Dicu (aka Tehas) ne-au purtat cu grijă, ce mai, ca pe ouă:). Ne pregăteam de eggspoziţie când am aflat că unele ouă nu sunt chiar dorite la Muzeul Ţăranului Român, că s-ar putea isca discuţii, că ar fi nocive pentru bunul mers al expoziţiei, că e mai bine pentru toată lumea să nu fim expuse."Cum?! Am făcut atâta drum pentru nimic?" se lamentau pe rând ouăle. Ideea părea de neconceput. Consiliul de urgenţă a hotărât: vom fi expuse într-un portbagaj. Samih oferea maşina. Good girl!

Aaaaaa! Foc!
Am zărit un primus şi pe Tehas care încălzea o lingură în flacără.
"Doamne, oare ce tortură mă aşteaptă?"
Fssss.
Câteva momente am crezut că o să mor, dar când mi-am revenit mi-am dat seama că alături era un parasolar cu o gaură ovală, lăsată de lingură, numai bună pentru mine.
"Hei, dar ăsta e un suport pentru mine!" curând au fost făcute şi alte găuri. Toate ouăle tremurau de plăcere gata să se aşeze.
"Tremură gelatina pe tine, ai?" l-am întrebat pe unu'. Era al Ancăi Benera, după cum am aflat mai târziu. Mai era şi diorama Suzanei Dan, a kinder kill joy marca Between, un ou cu spumă roşie via Blupa, un set de 9 ouă Cristianinja de Sebastian Big, o gaşcă de zombi destul de înfricoşătoare pentru neiniţiaţi direct de la Saddo, sărăcu' ou avea mai multe feţe!, o insectă cu ochii mari de Ciubi (Alexandru Ciubotariu), un cuib de ouă arhitectonic semnat de Samih, ouă cu şiraguri angelice de perle de Irina Bako. Am avut şi parada modei cu un ou îmbrăcat în broderie de Gabi, dar şi certuri între două ouă semnate Oana Felipov. Cine se iubeşte se tachinează, nu? Aşa fac unii.

Ni s-a împlinit visul. Stăteam aranjate frumos în rând pe parasolar. Abia atunci ne-am mai relaxat şi am început să ne uităm mai cu atenţie unu la altul. Pictura, desenul, colajul, artele decorative ne-au încântat, chinuit şi gâdilat. Ei, dar uite ce adunătură de ouă suntem!

Stăteam acolo şi aşteptam vizitatorii. Au venit încet, mai timid, apoi mai mulţi, veneau, ne priveau, puneau întrebări curatorilor, noi nu aveam altceva de făcut decât să stăm cuminţi pe poziţii. Am stat câteva ore şi la sfârşit ne părea rău să plecăm. Dar măcar n-am trăit degeaba. Cine ştie ce se va întâmpla de acum încolo cu noi? Au urmat zile de nesiguranţă, zile de apatie, zile de panică, zile fără număr până când a venit vestea cea mare: plecăm în excursie la Timişoara şi Cluj! S-au căscat ochii, s-a înviorat gelatina, au început rânjetele, s-au ridicat armele, s-au aranjat dantela şi mărgelele. Vom fi din nou în atenţia oamenilor: admirate, comentate, privite cu suspiciune sau certate, dar vom fi din nou pe scenă! Drumul nu a fost deloc o plăcere. Înghesuială mare, serpentine, bocete, ne-am amestecat pe poziţii în întunericul din portbagaj. La sosirea în Timişoara oul lui Reniform a început să scuipe nişte embrioni. Nici până în ziua de azi nu ştiu dacă i-a fost rău pe drum sau s-a ciocnit de oul altuia. Oricum nu e de glumă. Ciocnirea poate fi fatală, poate fi chiar moartea.


În Timişoara am mers la pas cu Studentfest-ul. Alţi oameni, alte discuţii.
"Hei, cucoană!. Ia mâna, ia mâna, n-auzi? Ia mâna că-mi iei lustrul."

Ouă ştie toată lumea unde se găsesc, dar gospodine cu mâini gingaşe care să nu te ducă la pierzanie sunt? Ei, ştie cineva? Sau măcar să-ţi prepare o moarte mai dulce...

***
Un proiect de: Alexandra Mateescu (Blupa), Alina Popa, Anca Benera (www.digitaldress.eu), Arnold Estefan, Ciubi (ciubi.go.ro), Ergo (bucharestbusiness.org), Flo' (florinfara.blogspot.com), George Nedelea / Aafon, Ioana Ienciu (http://www.e-wannadesign.com/), Irina Bako (Blis in uandarlend), Irina Gheorghe, Irlo (thedefaultfashion.blogspot.com), Malina Omut (Mr. Sonji), Matei Branea (branea.ro), Picaturideploaie (ciudat.blogspot.com), Oana Felipov / Karakiri (felipov.blogspot.com), Octav Moise / Shade (shade11.deviantart.com), Omar (TheOilersGang), Paramon (paramon.ro), Remus Brezeanu / Between (otakumag.com), Rares Neuro(o), Saddo / Jdero (saddo-jdero.deviantart.com), Saint (TheOilersGang), Sebastian Big, Sergiu Negulici / Reniform (2danimation.ro), Sharky, Silvestru Munteanu (wirestory.blogspot.com), Sinboy (sinboy.ro), SKVJS, Sorina Vasilescu (wirestory.blogspot.com), Suzana Dan, Tudor Ene (fotolog.com/tudorene), Tudor Nastase, Veronica Solomon / InKa Mon (otakumag.com).

0 comentarii

Publicitate

Sus