Alina Mariana Maer: Voi începe acest interviu nu cu întrebarea clasică, dar foarte dificilă "Cine este Dumitru Acriș?", preferând a afla de ce Dumitru Acriș și-a dorit să revină la Omul cel bun din Seciuan ca regizor, după ce s-a întâlnit ca actor cu rolul aviatorului din aceeași piesă?
Dumitru Acriș: Vremurile se schimbă și totul în jur este într-o continuă schimbare, lucru firesc. În afară de evenimentele majore care se întâmplă în jur și ne afectează direct, urmăresc ce se întâmplă cu interiorul fiecăruia dintre noi, cât de mult ne afectează și cum ne schimbăm noi înșine. Relațiile dintre oameni - asta urmăresc, asta mă interesează și ceea ce tind să fac în teatru, în primul rând, este despre oameni. Iar despre aviatorul Iang Sun - au trecut 20 de ani de când am jucat acest rol... Cred și astăzi că acest personaj este despre un vis neîmplinit și în primul rând e despre a iubi.
A.M.M.: Este Bertolt Brecht un autor pentru oricine, oriunde, oricând sau faptul că trăiți, trăim foarte aproape de un război îl face pe marele dramaturg foarte actual și necesar?
D.A.: Războiul ne influențează, ne afectează și este dureros că la câțiva kilometri de noi mor femei, copii, tați, fii. Bertolt Brecht este despre oameni. Vreau să cred că tot ce se întâmplă în multe teatre, în materie de formă nesusținută de conținut, va trece... e o etapă... Teatrul se mișcă înainte și esența își va recăpăta valoarea. Pe primul plan va reveni lucrul regizorului cu actorul, cu omul viu. Cred că chiar în această perioadă se scriu o sumedenie de piese având la bază tema războiului care vor fi montate pentru mulți ani înainte. Omul cel bun din Seciuan nu este despre război, nu este un spectacol politic, este mai degrabă despre războiul din noi. Îmi doresc din tot sufletul ca acest război să se termine cât mai curând, doar că paradox: să vedeți cum va începe un alt război în altă parte. Nu știu dacă a existat o zi fără război pe lumea asta. Așa că Brecht va rămâne actual oricând.
A.M.M.: Cum ați defini succint tema piesei scrise? Este ea oarecum diferită de tema spectacolului montat la Teatrul "Tony Bulandra" din Târgoviște?
D.A.: Este firesc ca într-un spectacol montat mesajul, tema, ideea să difere de cele scrise de autor. Teatrul este un organism viu - ansamblu, familie, casă. În procesul creării acestui spectacol s-a muncit mult punându-se în practică metoda de acțiune prin studiu. S-a pornit de la fiecare actor în parte, de la experiența sa de viață, de la atitudinea lui față de evenimentele care se întâmplă în piesă, iar aici ne-a fost de mare ajutor doamna Angelina Roșca, dramaturgul spectacolului. În procesul de lucru cu actorii încercăm să ne depășim fricile, fobiile, complexele. Ne descoperim reciproc. Fiecare actor vine cu experiența sa de viață, ceea ce contribuie la crearea spectacolului. Sunt 14 actori în scenă și toți sunt diferiți. Cred că sarcina cea mai importantă a fost de a distruge Teatrul din Teatru. Știu că acest spectacol va suferi schimbări. Multe lucruri vor fi conștientizate mai târziu. Optez pentru un proces viu care se desfășoară în timp și nu pentru succes imediat. Îmi place să urmăresc cum un spectacol montat crește, se dezvoltă, se schimbă prin artiști.
A.M.M.: Ținând cont că de Teatrul din Târgoviște vă leagă o lungă și constantă prietenie, vă întreb cum a început ea și ce o ține în viață de atâta timp?
D.A.: În 2008, în cadrul festivalului Babel, a venit ideea monospectacolului Hitler in Love care s-a născut la Târgoviște, grație sprijinului domnului Mc Ranin. Cred că este vorba despre o dragoste față de acest teatru verificată în timp, bazată pe încredere reciprocă. Este vorba și despre încrederea și susținerea pe care mi-a acordat-o de-a lungul timpului domnul Mc Ranin. Teatrul din Târgoviște s-a schimbat de-a lungul anilor. Trupa teatrului a avut norocul să se întâlnească cu mai mulți regizori de valoare ceea ce i-a motivat să evolueze. Grație managerului teatrului M.C Ranin, festivalului Babel și repertoriului său vast, trupa teatrului continuă să se afirme la diferite festivaluri de teatru naționale și internaționale. Este un teatru viu, în continuă mișcare - lucru sănătos - fapt care mă face să revin de fiecare dată, cu drag, la Târgoviște.
A.M.M.: Spuneați într-un alt interviu că formula spațiului gol e cea mai riscantă formă de teatru. De ce ați optat pentru ea în montarea de la Târgoviște?
D.A.: Este a patra montare la Târgoviște în spațiu gol după Furtuna în 2014 de N. Ostrovski, în 2016 - Salonul nr. 6 de A.P. Cehov, în 2019 - Crimă și Pedeapsă de F.M. Dostoievski. Da, este cea mai riscantă formulă de teatru, dar anume această formă presupune lucrul în detalii a regizorului cu actorii; or eu am avut parte de actori buni la Târgoviște și am avut cu ce umple acest spațiu gol - cu oameni vii.
A.M.M.: Am perceput în spectacolul dvs. o altă dimensiune din scrierea brechtiană, una care depășește sfera socială, spre spiritualitate. Este un substrat pe care alții nu l-au descoperit sau aici intervine cu adevărat originalitatea, mesajul, scânteia aprinsă de către regizorul Dumitru Acriș?
D.A.: În text există această dimensiune spirituală și cred că este important ca, atunci când trăim pe pământ, această porțiune scurtă de timp pe care o numim viață, contează cu ce umplem acest timp, cât reușim să construim și, cel mai important, cât de mult dăruim și desigur, iubim. Și astea toate luate împreună rămân, pe pământ, ca o dare de seamă când ne vom întâlni fiecare, la timpul nostru, cu Cel de Sus.
A.M.M.: Ați avut în minte în lucrul acestui spectacol Legenda Marelui Inchizitor, pentru că, noi, spectatorii, am simțit ceva dostoievskian în relațiile dintre personaje și în mesajul final?
D.A.: Este vorba despre teatru psihologic, iar dramaturgia clasică de calitate conține: șir de evenimente, relații, conflict, suprasarcină, etc. Dostoievski este un revoluționar al spiritului uman. La fel ca în lucrările sale, în acest spectacol este vorba despre tensiunea interioară a personajelor, despre suferințe asumate, conflicte de conștiință și desigur, despre iubire.
A.M.M.: Se asociază ideea jocului brechtian cu forma goală, lipsită de emoție. Actorii din spectacolul dvs. nu s-au ferit de emoții, practicând un joc tulburător de intens. Este această abordare o erezie de la litera textului sau o cale spre a descifra mai bine spiritul lui?
D.A.: Este rezultatul unui proces sănătos de lucru susținut de multă muncă. Nu cred că un actor are dreptul să pășească pe scenă dacă nu este capabil să emane emoție, să fie viu, aici, acum.
A.M.M.: Simțiți că războiul influențează concret viața și creația artiștilor din Europa de Est sau rămâne un concept abstract bun de teoretizat și polemizat?
D.A.: Orice război afectează direct oamenii care fac teatru, pentru că este vorba despre empatie, compasiune.
A.M.M.: Ateul Brecht ne spune că zeii nu și-au făcut prea bine treaba pe pământ. Dumitru Acriș ce crede despre Creația lui Dumnezeu? Se află într-un moment de răscruce? Încotro se îndreaptă?
D.A.: Sunt cu Dumnezeu. Văd unde mă duce.
A.M.M.: Să facem un exercițiu de imaginație. Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar coborî printre noi? Unde l-ați adăposti? Ați avea curaj să îl țineți în propria casă?
D.A.: Am răspuns mai sus.
A.M.M.: BABEL FAST, Festivalul Internațional al Artelor Spectacolului Târgoviște va avea loc în perioada 10-16 iunie 2024; a ajuns la cea de a XII-a ediție și se va derula sub deviza Conexiuni. Este un festival de care sunteți foarte legat, de aceea vă întreb, care ar fi motivele pentru care spectatorii ar trebui să aleagă a fi prezenți la diversele activități derulate în acest festival relativ tânăr?
D.A.: În primul rând, în cadrul acestui festival spectatorii se vor întâlni cu diferite forme de teatru: spectacole de calitate, workshopuri. Datorită festivalului, Târgoviște devine un oraș al întâlnirilor, poveștilor, conexiunilor, o capitală a artelor spectacolului cu artiști din diferite țări bogate în cultură teatrală: școli, tradiții diferite. Cred că, după fiecare ediție a acestui festival, spectatorii devin mai bogați, or un public de teatru poate fi crescut doar cu produse de calitate, în timp.
A.M.M.: În cadrul BABEL FAST 2024 sunteți unul dintre coordonatorii proiectului Atelierele Babel. Ce vă propuneți în aceste ateliere?
D.A.: În primul rând, ne vom baza pe metoda lui Stanislavski, dar în acest workshop vor fi antrenați diferiți actori din diferite țări, precum: România, Scoția, Coreea de Sud, Egipt, Japonia. Ceea ce urmăresc în această ediție, în cadrul workshopului: interpretarea unui text dramatic având la bază metoda lui Stanislavski, dar cu actori din diferite țări.
A.M.M.: În acest an festivalul are ca deviză Conexiuni. Într-o lume izolată, egocentrică, individualistă, poate fi teatrul un loc, un pretext, un motiv de conexiune?
D.A.: Nu există teatru fără dialog, fără conexiune. Spectatorii deseori vin la teatru și încearcă să se convingă că mai sunt capabili să simtă, să rezoneze, să vibreze... că mai sunt capabili de compasiune. Practic la teatru poți să găsești ceea ce ai pierdut odată sau ceea ce îți lipsește: dialog viu, conexiune.
A.M.M.: La final nu vrem să ocolim clasica întrebare, deci, cine sunteți, dumneavoastră, domnule Dumitru Acriș?
D.A.: Învăț...
