Oana este masterandă și critic de film / teatru. A colaborat cu publicațiile românești LiterNet, AperiTIFF, Cinemagia, Matca Literară și Films in Frame. A luat interviuri unor personalități de renume din domeniul cinematografiei precum Oliver Stone, Timothy Spall, Darko Perić sau Uberto Pasolini. A fost prezentă la Festivalul de Film de la Cannes în calitate de jurnalistă în 2022, 2023 și 2024.
Patricia Polgar: Ai vreun regizor preferat sau care te inspiră în mod special?
Oana Balaci: George Lucas. Ceea ce a reușit să realizeze și să revoluționeze în domeniul cinematografic este mind-blowing. Mi-am scris și licența despre el și Star Wars (de citit aici). Sunt fană a francizei de când aveam zece ani, am crescut practic cu ea și, citind despre procesul de producție și viața lui Lucas, am devenit chiar mai fascinată. E funny, inițial am răspuns la întrebarea asta cu cei menționați la întrebarea următoare și am uitat complet de Lucas, fiindcă nu îl consider un simplu regizor. A fost un vizionar în toate ramurile cinematografiei. Mă inspiră nu doar filmele pe care le-a creat, ci și povestea lui. Întregul parcurs al lucrurilor. Am avut ocazia să îl văd la Cannes 2024 și l-am ratat dintr-o prostie, dar poate e mai bine așa. Va rămâne o legendă pentru mine, cum și este, de fapt.
P.P.: Filmele cărui regizor le recomanzi tinerilor sau persoanelor pasionate de domeniul cinematografic și nu numai?
O.B.: Recomand din toată inima filmele lui Stanley Kubrick, Quentin Tarantino, Christopher Nolan, Martin Scorsese, David Fincher, Guillermo del Toro, Ruben Östlund, Ridley Scott. Mulți cinefili sau oameni din domeniu ar putea să zică că ăștia sunt regizori mainstream și ar veni cu ceva nume mai de nișă, însă eu nu am de ce să mint doar ca să epatez. Aceștia sunt cineaștii de la care aș putea vedea orice film de x ori și m-ar fascina de fiecare dată. Sunt potriviți pentru orice tânăr care vrea să își extindă cunoștințele în domeniul cinematografic, fiindcă sunt genul acela de regizori ce fac filme captivante pentru orice categorie de public, fără a fi comerciale sau realizate după o rețetă hollywoodiană a succesului. Mai degrabă ei au inventat rețeta.
Pentru cineva mai "curajos" și curios de filme diferite de ce se vede de obicei la cinema, recomand Cristian Mungiu - cu care am lucrat și care este un artist și un om extraordinar, Orson Welles, Alfred Hitchcock, Federico Fellini, François Truffaut, Luchino Visconti, Akira Kurosawa, Paolo Sorrentino. Adevărați titani ai cinematografiei. Și lista poate continua la nesfârșit. Au existat și există o mulțime de regizori interesanți.
P.P.: Ai terminat un profil real. Cum și când ți-ai descoperit latura asta mai artistică?
O.B.: Cred că am avut mereu în mine o latură artistică. Am fost acum vreo 16 ani la spital în Cluj și un doctor s-a uitat în ochii mei și mi-a zis "Măi, tu o să te faci artistă". Nu știu cum de m-a citit așa de bine. Începând de la 3 ani, o rugam în disperare pe mama să îmi facă poze sau să mă filmeze. Am videoclipuri cu mine în casă dansând sau spunând poezii cu un sul de carton de la hârtia igienică pe post de microfon. În clasa a II-a am început să fac cursuri de teatru la Palatul Copiilor din Sibiu și nu m-am oprit până nu am terminat liceul. Era una dintre activitățile mele preferate, și aveam activități foarte multe și diverse. Faptul că am terminat un profil real e rezultat probabil al presiunilor sociale, adică dădea bine în societate dacă intrai într-o clasă în care s-a intrat cu notă mare și alea erau de obicei cele de mate-info sau științe bilingv. Plus că la liceul la care voiam eu să fiu nu exista clasă de filologie sau socio-umane. Și îmi doream cumva să merg pe urma fratelui meu, care s-a axat mai mult pe matematică și științe. Dar știam de mult timp că eu nu voi continua pe același drum la facultate.
P.P.: Cum ai ajuns să ai o carieră în acest domeniu sau ce altă carieră crezi ca ai fi putut avea dacă nu erai critic de film?
O.B.: Am ajuns să îmi construiesc o carieră foarte natural. Totul a decurs organic. Am avut și mult noroc, am fost serioasă, mi-am făcut mereu treaba cât de bine am putut și am zis "da" la majoritatea oportunităților care îmi ieșeau în cale. Eu nu sunt genul care să se bage în seamă sau să ceară să facă parte dintr-un proiect, cum fac foarte mulți în acest domeniu. Nu am forțat nimic, tot ce am realizat am realizat pentru că cineva a aflat de mine, mi-a apreciat munca și m-a invitat să colaborăm. Cu multe dintre aceste persoane mai lucrez și acum, cu altele nu m-am potrivit la fel de bine și ne-am oprit, dar în momentul de față am destule proiecte încât să nu îmi fac griji nici financiar, nici la nivel de satisfacție profesională.
Când am dat la Filmologie, am dat și la Biologie, ca back-up. Am intrat la amândouă și am vrut să le fac în paralel. Îmi plac ambele domenii de când sunt foarte mică. În final am decis că e mai bine să mă concentrez doar pe unul, dar nu am renunțat de tot la idee. Dacă e să părăsesc vreodată tărâmul artistic, probabil mă voi face biolog.
P.P.: Ce face un critic de film într-o zi de muncă?
O.B.: Depinde ce job are în rest.:) Sunt foarte puțini oameni care trăiesc doar din scris, mai ales oameni la început de drum. Eu lucrez și pentru Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, am funcția de secretar artistic, adică gestionez paginile de social media ale instituției și mă mai ocup de diverse alte lucruri gen comunicate de presă, interviuri înainte de premieră, trimiterea programului lunar, întocmirea dosarelor de presă etc. Dacă ar fi să aleg o zi cât de cât tipică, ar arăta cam așa: dimineața lucru pentru teatru, dacă am timp scriu un articol pentru una din publicațiile cu care colaborez, apoi după-amiaza merg la cursurile din cadrul masterului de Educație prin teatru și seara merg cu prietenul meu sau / și mama la un spectacol sau un film - pentru că e important să vezi cât mai mult și să rămâi la curent cu ce se întâmplă în orașul tău și pe plan național. Sunt zile în care coordonez ateliere de film / teatru sau în care sunt plecată la evenimente pentru care am primit invitație, ca să scriu despre ele. Totuși, când sunt binecuvântată cu câteva ore libere, încerc să mi le canalizez spre alte hobby-uri (activități sportive / în natură / cu animale) sau spre a petrece timp cu cei dragi.
P.P.: Care este cel mai frumos aspect la acest domeniu/ meserie?
O.B.: Nu te poți plictisi. Sunt atât de multe și diverse lucrurile pe care le poți face în acest domeniu, încât mereu se găsește o nouă provocare. Eu sunt genul care are nevoie constant de o schimbare, așa că am ținut cont de acest aspect încă de când mi-am ales facultatea. În descrierea specializării Filmologie apăreau următoarele posibile meserii: jurnalist, scenarist, critic sau organizator de evenimente. Aveam puțină experiență cu fiecare, deci știam că mi se potrivește. Însă poți să faci chiar mai multe. Timp să ai.
Ce mi se mai pare foarte frumos, mai ales pentru un avid consumator de artă, este că odată ce îți faci un nume, ai ocazia să participi la evenimente și să vezi produse artistice de toate felurile pe care probabil nu le-ai fi văzut altcumva sau de care poate nici nu ai fi știut. Comunitatea poate fi de asemenea foarte mișto, dar doar dacă nimerești oamenii potriviți pentru tine. Mie mi-a luat ceva.
P.P.: Știu că ai fost la Cannes în 2024. În afară de această ediție la câte alte ediții ale festivalului ai participat?
O.B.: Am participat la trei ediții în total - am început în anul II de facultate, la 21 de ani. S-ar putea să fiu cea mai tânără româncă care a ajuns la Cannes în calitate de jurnalistă, dar nu vreau să spun prostii. Totul a început în 2022, după ce am apărut ca figurație în filmul lui Cristian Mungiu, R.M.N., și după ce am aflat că a fost selectat în Competiția Oficială. Inițial a fost o glumă: "cum ar fi să mă văd pe marele ecran la Cannes?". Apoi am aflat că un coleg de la LiterNet chiar a aplicat cu portofoliul lui pentru acreditare și a fost acceptat. Așa că m-am gândit că am șanse și eu. Chiar dacă nu aveam nici măcar doi ani de când publicam, adunasem un portofoliu impresionant de peste o sută de cronici pe LiterNet. Am aflat că am fost selectată când eram în Vamă de 1 mai și am urlat în tot campingul. Ce vremuri!
P.P.: Cum ai descrie atmosfera de la Cannes într-un singur cuvânt?
O.B.: Glamorous. Nu vreau să par ipocrită, dar nu este atmosfera mea preferată. Este mereu plin de oameni, majoritatea îmbrăcați în costume și rochii elegante - asta fiindcă la proiecțiile cele mai importante nu poți intra decât dacă respecți acest dress code. Lumea se grăbește, mulți cerșesc bilete la premiere fiindcă nu au prins, căci majoritatea sunt rezervate pentru vedete. Se scrie mult, se mănâncă și doarme puțin. Se vorbește multă franceză și foarte rar se traduce în engleză pentru invitații străini. Mă rog, fiecare experiență e diferită în funcție de câțiva factori, printre care publicația pentru care scrii, cazarea pe care o ai, persoanele cu care stai.
Mie îmi place să văd filme, eu de aia mă duc. Nu ca să fac parada modei, să merg la petreceri sau să mă bag în seamă cu oameni. Dacă se nimerește să văd și celebrități pe care le admir pe covorul roșu, e un bonus. Totuși, momentul meu preferat este când ajung în sală cu vreun regizor al cărui film este proiectat și, la final, toată lumea se ridică și aplaudă câteva minute, iar reflectoarele sunt pe realizator. Este într-adevăr un sentiment unic, mai ales când este vorba de un film clasic care a atins spectatorii timp de zeci de ani.
P.P.: Dacă ar fi să faci un top 3 al celor mai bune 3 pelicule nominalizate în 2024, care ar fi acestea?
O.B.: Nu pot să fac un top fiindcă nu le-am văzut pe toate. Doar în Competiția Oficială 2024 au fost 22 de filme selectate, plus filmele de la celelalte secțiuni competiționale, iar eu am prins doar 5 zile de festival. Însă pot să fac un top 3 subiectiv al filmelor pe care le-am văzut: 1. La plus précieuse des marchandises / The Most Precious of Cargoes (r. Michel Hazanavicius); 2. Motel Destino (r. Karim Aïnouz); 3. L'amour ouf / Beating Hearts (r. Gilles Lellouche).
P.P.: Ce le-ai transmite persoanelor care își doresc să aibă o carieră într-un domeniu artistic - teatru sau film, dar care din varii motive se tem sau au anumite rețineri?
O.B.: Important e să faci ce îți place. Nu e adevărat că "se moare de foame din artă". Dacă ești talentat și muncitor - și de multe ori a doua calitate primează - te vei descurca fără probleme. Contează să te implici în cât mai multe proiecte, să te ții de cuvânt și să fii deschis la necunoscut. În general, cam orice oportunitate de lucru pe care am acceptat-o a condus la una nouă. Bineînțeles, în facultate am lucrat mai mult pentru experiență decât pentru bani, dar așa a aflat lumea de mine și ulterior am primit oferte de muncă plătită. Am avut noroc să am bursă în primii doi ani și m-au ajutat și ai mei financiar, dar și dacă cineva nu are aceste avantaje, tot poate să reușească. Am destui colegi care au muncit în afara domeniului pentru a se susține pe timpul facultății și acum fac ceva în domeniu. Pasiunea e primordială.